Când Tatăl S-a milostivit,
Prin Fiul Său Cel Preaiubit,
Și Maica Sfântă, vrând să pună
Un început în Infinit,
Fiind cu omul împreună,
La binecuvântat soroc,
Binevoi și timp, și loc.
Nu, Betleemul nu putea
Prunc Sfânt și Maică încăpea,
Nu loc de-odihnă îi lipsea,
Ci loc smerit, cum se cerea.
La vreme-ngemănată-n zori,
În slavă - îngeri, jos - păstori,
Și-n staul necuvântătoare,
Primit-au Sfânta Născătoare
Și Pruncul Sfânt și mai smerit
Ca locul care i-a primit.
E ceasul hotărât prin stele,
Prin Nova călăuzitoare,
Iar bolta lumii, rotitoare,
Va colinda mereu cu ele,
Va spune taina de-ntrupare,
Vestind iubire și iertare.
