Rămas bun, Eugeniu Iordăchescu!

S-a stins din viață cel mai cunoscut specialist în domeniul translatării construcțiilor, inginerul Eugeniu Iordăchescu. A făcut-o cu mare discreție, așa cum și-a trăit și cele aproape nouă decenii de viață, lăsând în urma lui o activitate demnă de invidiat.

Eugeniu Iordăchescu s-a născut la 8 noiembrie 1929, la Brăila. După absolvirea Institutului de Construcții din București - Facultatea de Poduri și Construcții Masive, în anul 1953, a desfășurat o bogată activitate inginerească pe șantiere de construcții din Capitală, în institute de proiectări și în cadrul Primăriei Municipiului București (PMB), participând la proiectarea și realizarea a numeroase clădiri și ansambluri de clădiri și ulterior coordonând, în calitate de director general al Direcției generale de dezvoltare și administrație locativă din PMB, construcțiile de locuințe și obiective comerciale și social-culturale din București.

În paralel cu activitatea de proiectare și cu cea de execuție, ing. Eugeniu Iordăchescu a desfășurat și o activitate didactică în învățământul superior, fiind asistent la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie - Catedra de rezistența materialelor și mecanică aplicată (1960 - 1969), respectiv la Institutul de Construcții - Catedra de rezistența materialelor (1970 - 1974).

După cutremurul din 1977, a participat la expertizarea unor clădiri avariate și la proiectarea, respectiv verificarea proiectelor de consolidare a acestora. A realizat și izolarea antiseismică a acceleratorului de particule de la Centrul de Fizică Nucleară din Măgurele, fiind coautor și la brevetul de invenție „Procedeu și dispozitive pentru protecția antiseismică a construcțiilor".

(Imaginea din articol)

În anul 1984, ing. Eugeniu Iordăchescu a obținut titlul științific de doctor inginer cu teza „Concepția, calculul, proiectarea și tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor". Aplicând metode de calcul și tehnologii noi în domeniu - concretizate în două brevete de invenție -, inginerul Iordăchescu a reușit să mute clădiri de dimensiuni și greutăți impresionante, prin mișcări complexe de translație și rotație, pe distanțe de la 7 până la 289 metri, salvându-le astfel de la pieire.

În anii regimului comunist, inimosul inginer a avut curajul să gândească, să propună și să reușească, alături de echipa sa, mutarea pe noi amplasamente a 9 biserici ortodoxe, dintre care 7 erau în București: biserica Schitul Maicilor, biserica Olari, biserica Sfântul Ilie - Rahova, biserica Mănăstirii Mihai Vodă, biserica Sfântul Ioan Nou („Ionică Piață"), biserica Sfântul Gheorghe („Capra"), biserica Sfântul Ștefan („Cuibul cu barză"), clopotnița bisericii Mihai Vodă, Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, precum și biserica Mănăstirii Râmeț - jud. Alba și biserica ortodoxă „Sf. Mihail și Gavriil" din orașul Reșița.

În vara anului 1988, Inginerul Iordăchescu nu a rămas indiferent nici la stăruințele părintelui Mihai Marinescu, angajându-se să salveze de la distrugere și una dintre operele cele mai frumoase ale sculptorului Carol Stork, și anume statuia Domniței Bălașa, din parohia „Domnița Bălașa", pe care inginerul Iordăchescu a amplasat-o la 20 m în fața bisericii, unde poate fi admirată și azi.

Semețe stau astăzi, în orașele lor, și Banca Națională din Miercurea Ciuc, Clinica de Dermatologie din Craiova, Casa Memorială „Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea, clădiri importante ce au fost salvate de la demolare de inimosul profesor Eugeniu Iordăchescu. 

Dar grija neobositului inginer nu s-a răsfrânt doar asupra monumentelor istorice, ci și asupra unor blocuri de locuințe. Foarte multe au fost nevoite să-și schimbe adresa, după operațiunile de translatare efectuate de genialul inginer și echipa sa. De multe ori, blocurile de locuințe, salvate de la demolare, au fost deplasate (fără evacuarea locuitorilor!!!) câteodată simultan, în tandem - timp în care locatarii au beneficiat de absolut toate facilitățile!

*

Dorința, curajul, ingeniozitatea, profesionalismul, încrederea în echipa sa, dar mai ales credința în Dumnezeu și respectul față de țară și patrimoniu, au fost suficiente pentru „a-l învinge" pe „marele arhitect al țării", Nicolae Ceaușescu, în ambiția lui de a distruge faptele înaintașilor noștri. 

Despre „reputatul arhitect" s-a scris și se va mai scrie, uneori cu multă admirație, decenii de-a rândul, însă niciodată nu va fi suficient pentru a evidenția „apostolatul" remarcabilului inginer Eugeniu Iordăchescu!

Capitala României, căreia i-a salvat o parte însemnată din patrimoniul istoric, îi este extrem de îndatorată și am sperat ca, la trei decenii de la salvarea monumentelor, să i recunoască meritele uriașe ce i se cuvin, iar Primăria Bucureștilor să-i acorde diploma de Cetățean de onoare al Capitalei, singura diplomă care-i lipsea și pe care i-o datoram, cu asupra de măsură. Dar nu a fost să fie așa... deși există o cerere înregistrată la Primăria Municipiului București, prin care se cerea acordarea acestei distincții ing. Eugeniu Iordăchescu! Nici până azi nu s-a răspuns acestei cereri/adrese, deși a fost depusă oficial, de Asociația Generală a Inginerilor din România, cu peste doi ani în urmă.

Evident că lipsa acestei recunoașteri nu umbrește cu nimic activitatea remarcabilă a acestui inginer de aur, „inginerul Raiului" - cum a fost numit deseori -, iar monumentele de patrimoniu salvate vor depune mărturie, și peste veacuri, despre exemplara sa operă inginerească, ce i-a dat dreptul să-și  înscrie numele, cu litere de aur, în cartea de onoare a României.