Schimbări de structura în economie

Cu cata atentie se cuvine sa ne uitam pe statisticile macroeconomice pentru a intelege mai bine, mai profund, ceea ce se intampla la nivel micro, adica in entitatile in care isi desfasoara activitatea cei mai multi ingineri din tara noastra? Pentru a da un raspuns credibil la o asemenea intrebare, este necesar sa ne referim exclusiv la fapte relevante. Intr-un asemenea demers, sunt de neinlocuit datele recente comunicate de Institutul National de Statistica (INS) referitoare la evolutia economiei romanesti in anul 2014.
O intrebare derivata ar fi urmatoarea: ce sector de activitate a avut cel mai inalt ritm de crestere? Ei bine, este sectorul IT&C, cu un spor de 11% fata de anul 2013. Sa ne reamintim ca produsul intern brut a crescut in anul precedent cu 2,9%. Prin urmare, sectorul IT&C a avut un ritm de dezvoltare de aproape patru ori mai mare decat PIB-ul. In numai trei ani (2012 - 2014), acest sector si-a dublat ponderea in PIB de la 3% la 6%. In 2014, valoarea adaugata bruta pe care a creat-o a ajuns la 40 miliarde lei. Aceasta cifra poate nu spune prea mult, insa daca vom preciza ca valoarea adaugata creata in intreaga agricultura a tarii a fost, in 2014, de 31,4 miliarde lei, ne vom da seama de dimensiunile adevarate ale schimbarii structurale care a intervenit intr-un interval de timp foarte scurt. Cand vorbim, de pilda, despre agricultura, avem aproape instantaneu imaginea a milioane de hectare, a milioane de oameni care depind esential de ceea ce produce pamantul romanesc. Iata, insa, ca o activitate care implica doar cateva mii de entitati si cateva zeci de mii de angajati a ajuns sa depaseasca valoarea adaugata din agricultura. Daca aceasta nu reprezinta o mutatie structurala de esenta, atunci trebuie sa revizuim insasi notiunea de schimbari structurale.
Comparatiile ne ajuta sa avansam in scurta analiza pe care o propunem cititorilor. Daca sectorul IT&C are acum o pondere de 6 procente in PIB, alte domenii, precum constructiile si industria, cum se prezinta? Constructiile au avut, in 2014, o pondere putin mai mare de 6 procente, respectiv 6,3% din PIB (41,9 miliarde lei). Industria, continuand sa fie motorul economiei, a atins aproape o patrime din PIB - 24%. Chiar daca, in cifre absolute, a fost mai mare in 2014 decat in 2012 (anul inceperii procesului de iesire din criza), adica 160 miliarde lei fata de 145 miliarde lei, ponderea in PIB a scazut cu circa sase puncte procentuale, de la 30% la 24%.
Din perspectiva analizei de fata, comparatiile nu fac altceva decat sa confirme ca in economia romaneasca se produc schimbari structurale extrem de semnificative: ramurile cu valoare adaugata relativ mica isi diminueaza ponderea in PIB in favoarea celor care asigura un grad mai inalt de prelucrare a materiilor prime si materialelor.
Pe baza datelor disponibile, nu este dificil de constatat ca ne apropiem de configuratia definitorie la scara Uniunii Europene. Nu ne referim la tarile cele mai dezvoltate, ci la nivelurile medii pe ansamblul comunitar. De aici se contureaza un element al economiei reale care conteaza foarte mult si in actiunile indreptate spre crearea conditiilor minime obligatorii pentru aderarea la Zona Euro. Pentru ca am mentionat conceptul de economie reala, nu putem sa ocolim tema decalajelor. Este adevarat ca in ceea ce priveste structura economiei ne inscriem pe un trend pozitiv. Decalajele, insa, inclusiv in privinta volumului PIB si al partilor lui componente, continua sa ne mentina la periferia UE. Din acest motiv, au fost lansate in ultimul timp si programe ale sectorului privat din economie in vederea pregatirii specialistilor in domeniul IT&C. Invatamantul ofera pietei muncii, in medie, 7000 de absolventi pe an in acest domeniu, in timp ce necesarul este de aproape doua ori mai mare. Este un exemplu de adaptare la cerintele reale ale economiei, ceea ce indica si o orientare cu caracter mai general care priveste formarea si perfectionarea profesionala a intregii comunitati ingineresti din tara noastra.