English
Sediul central al AGIR din Calea Victoriei nr. 118 a găzduit, la 12 martie a.c., o sesiune de comunicări științifice dedicată împlinirii a 250 de ani de la nașterea lui André-Marie Ampère și a 160 de ani de la nașterea lui Dragomir Hurmuzescu. Sesiunea a fost organizată prin colaborarea Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) cu Academia Română - Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Tehnicii. La manifestare au participat reprezentanți ai Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), ai Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR), ai Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, ai Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, ai Muzeului Universității din București, alți pasionați de științele electrice, de istoria științei, în general.
Manifestarea a fost deschisă de președintele AGIR, prof. univ. as. dr. ing. EurIng DHC Mihai Mihăiță, care a relevat importanța acestei reuniuni științifice în contextul actual al preocupărilor comunității inginerești din țara noastră. De asemenea, a dat citire mesajului transmis de Ion Nicolae Ghika, strănepotul fizicianului Dragomir Hurmuzescu și unicul său descendent în viață. Sesiunea a fost moderată de col (ret.) ing. Dănuț Șerban, din partea CRIFST.
Cele mai mule comunicări s-au referit la activitatea și realizările lui Dragomir Hurmuzescu, cel care s-a născut în București la 13 martie 1865, a parcurs toate treptele formării sale profesionale, marcate, în 1887, de absolvirea Facultății de Științe a Universității din București. Și-a completat studiile la Paris, unde a obținut licența în științe fizice ca șef de promoție. A lucrat în laboratorul de cercetări al celebrului fizician Gabriel Lippmann. În acea perioadă, Dragomir Hurmuzescu s-a remarcat printr-o serie de importante descoperiri științifice, înscrise la loc de seamă în dezvoltarea fizicii contemporane. Cercetările sale de specialitate s-au aflat la baza unor realizări de seamă ale soților Curie și ale lui Henri Becquerel, laureați ai Premiului Nobel.
La reîntoarcerea în țară, Dragomir Hurmuzescu s-a consacrat activităților didactice, fiind numit conferențiar la Catedra de Fizică și Matematică a Facultății de Științe din Iași; apoi, în calitate de profesor, a preluat Catedra de Gravitație, Căldură și Electricitate din aceeași facultate. A fost un veritabil creator de școală, fapt atestat de transformarea Laboratorului de electricitate pe care l-a organizat la Iași în anii 1910 - 1911, în prestigioasa Școală de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iași. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în numeroase lucrări, mai ales cele referitoare la razele X, precum și la radioactivitatea petrolului și apelor minerale din România. În 1913, a fost numit director al Institutului Electrotehnic din București, profesor la „Catedra de aplicații ale căldurii și electricității" de la Facultatea de Științe și decan al acestei Facultăți. O semnificativă recunoaștere a meritelor sale a reprezentat-o, în 1916, alegerea ca membru corespondent al Academiei Române. În 1937, a devenit membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor.
Numele lui Dragomir Hurmuzescu este legat în special de „nașterea" și dezvoltarea radiofoniei românești. S-a remarcat, încă de la începutul secolului XX, ca un reputat continuator al realizărilor lui Guglielmo Marconi, inventatorul radioului. Pentru meritele sale incontestabile în acest domeniu, i s-a încredințat, în 1922, conducerea Societății Române de Radiodifuziune, momentul istoric care a pregătit difuzarea - începând de la 1 noiembrie 1928 - a primelor emisiuni permanente de radio. Atunci, anunțul „Alo, alo, aici Radio București" a fost urmat de discursul președintelui Societății, Dragomir Hurmuzescu. În fiecare an, în ziua de 1 noiembrie, se sărbătorește Ziua Radiodifuziunii Române, ca un omagiu al generațiilor care au urmat și vor urma adus ctitorului radiofoniei românești, Dragomir Hurmuzescu.
Și-a continuat activitatea științifică înfruntând vitregia vremurilor, păstrându-și mereu viu spiritul creativ. S-a stins din viață la 31 mai 1954, la București.
Sesiunea de comunicări științifice a fost deschisă de prof. univ. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu, membru de onoare al Academiei Române (Secția de Științe Tehnice), președintele Secției Electrotehnică - Energetică a Academiei de Științe Tehnice din România. Cu o bogată documentare, vorbitorul s-a referit cu precădere la rolul lui Dragomir Hurmuzescu în calitate de ctitor al învățământului superior electrotehnic din România. Viziunea celui omagiat a stat și stă la baza celor mai avansate modalități de formare a specialiștilor din domeniul electrotehnic, ideile sale păstrându-și actualitatea mai ales în ceea ce privește legarea învățământului și cercetării de cerințele practice ale vieții reale sub semnul stimulării creativității în sferele universitare și academice.
La rândul său, CS dr. ing. Valentin Maier, de la Muzeul Universității București, a prezentat o serie de documente originale referitoare la activitatea și realizările lui Dragomir Hurmuzescu în calitate de director și profesor la Institutul Electrotehnic al Facultății de Științe din București, iar prof. dr. ing. Cristina Cîrtoaje, director al Departamentului de Fizică de la Facultatea de Științe Aplicate a Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București a vorbit despre fizicianul Dragomir Hurmuzescu și contribuțiile sale la dezvoltarea școlii de inginerie din România.
În legătură cu omagierea lui André-Marie Ampère, comunicarea prof. univ. dr. Ana Bazac, membră a Diviziei de Logică, Metodologia și Filosofia Științei (CRIFST, Academia Română), a subliniat semnificațiile filosofiei științei elaborate în 1834 de André-Marie Ampère, ideile sale aflându-se la baza fizicii moderne, ca anticipare la progresele epocale din acest domeniu, atestate inclusiv de evoluțiile contemporane. Este vorba despre contribuții teoretice izvorâte din practică și destinate practicii. Definițiile pe care le-a lăsat „moștenire" au devenit un bun al întregii umanități, de care beneficiem și în prezent.
Tot la André-Marie Ampère s-a referit, în prezentarea sa, col. (ret.) ing. Dănuț Șerban, de la Divizia de Istoria Tehnicii (CRIFST, Academia Română), care a abordat aspecte esențiale ale legăturilor dintre matematică și fizică, așa cum le-a definit cel omagiat, legături care au fost dezvoltate și aprofundate în secolele XX și XXI prin operele unei întregi pleiade de savanți, inclusiv cei din țara noastră.
Înalta ținută academică a lucrărilor a conferit sesiunii științifice atributele unei manifestări de referință în ansamblul preocupărilor menite să pună în valoare operele înaintașilor a căror valoare universală este confirmată și reconfirmată de progresele științei și tehnicii.