Statutul profesional al inginerului în Europa

După cum am informat în numărul anterior, în a doua parte a Adunării Generale a Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), desfășurată la 31 martie a.c., președintele AGIR și al ASTR, Mihai Mihăiță, a susținut expunerea „Statutul profesional al inginerului în Europa", pe care o prezentăm în continuare.

De ce este important statutul profesional al inginerului? Răspunsul implică o dublă perspectivă, cea a subiectului și a obiectului. Am în vedere aici modul în care inginerul își onorează propriul statut profesional și modul în care societatea îl evaluează. Pentru ca în ambele situații să se ajungă la un punct de echilibru, este nevoie ca inginerul să-și exercite profesia la cele mai înalte standarde, iar societatea să fie informată despre contribuția inginerilor la propriul ei progres, să-i recunoască importanța și - foarte important - să pună în practică realizările lor. Rezultatul ar trebui să fie, desigur, benefic pentru ambele părți, sub toate aspectele, de la cel material, până la cel moral.

S-a spus, la un moment dat, că una dintre moștenirile de calitate ale învățământului comunist este inginerul român. Este drept că, în contextul actual, subiectul poate fi perceput ca o expresie a unei anumite nostalgii legate, însă, nu de sistemul social-politic, ci de tot ceea ce reprezintă pentru inginer o opțiune, un drum în viață, bilanțuri de etapă.

Pentru aprofundarea temei, consider că este util să rememorăm câteva dintre acțiunile întreprinse la nivel european în scopul susținerii profesiei de inginer. În opinia Comitetului European Economic și Social (CEES), organ consultativ al UE care cuprinde reprezentanți ai organizațiilor sindicale și patronale și ai altor grupuri de interese, inginerii și asociațiile naționale ale acestora se bucură de o apreciere sintetizată în formula de „resursă-cheie în procesul de reindustrializare a Europei".

Modul în care se dezvoltă, în prezent, societatea, a creat o multitudine de locuri de muncă atractive pentru tinerii în căutarea unei cariere rapide și de prestigiu. Ingineria este percepută, de unii dintre ei, drept tradițională, considerând că nu oferă posibilitatea unui parcurs profesional ușor și rapid. Pentru anumite segmente, apare ca insuficient de atractivă, ceea ce prezintă o foarte mare provocare pentru societate, în ansamblul ei, și, în mod special, pentru șansele de realizare a obiectivelor pe care și le propune, inclusiv în privința proceselor de reindustrializare, de creștere a competitivității industriei UE.

Nu sunt puțini semenii noștri care consideră că munca ne aduce în primul rând bani și siguranța zilei de mâine. La prima vedere, credem că un salariu mare ne oferă automat motivația și bucuria de a munci. Studiile din domeniul sociologiei ocupării au arătat că și alți factori sunt importanți pentru a explica satisfacția generată de locul de muncă, respectiv capacitatea de decizie, posibilitatea de a echilibra munca și timpul petrecut în afara acesteia. Dar oare putem să fim fericiți doar pentru că muncim? În literatura științifică există o întrebare-parafrază: muncim ca să trăim sau trăim ca să muncim?

O cercetare realizată în 2015 - care a măsurat satisfacția legată de condițiile de muncă - arată că în România au o pondere mare (77%) persoanele care se declară satisfăcute, dar se situează pe unul dintre ultimele locuri din Europa (11%) în ceea ce privește ponderea celor foarte satisfăcuți.

Tabloul oferit de această situație arată că este necesar ca organizațiile în care lucrează ingineri să ofere medii de lucru atractive și oportunități de dezvoltare a carierei, să dezvolte sisteme informatice de formare și evaluare dedicate tinerilor.

Trebuie menționată aici implicarea Asociației Generale a Inginerilor din România, în calitate de partener, în proiectul ProMe, Cooperare și Mentorat Profesional între Generații. Proiectul urmărește să ofere oportunități pentru o ocupație de interes în viața adulților în vârstă, în perioada de tranziție de la viața activă profesională spre pensionare, și chiar mai târziu. Proiectul are ca scop dezvoltarea unei platforme IT care va permite cooperarea profesională între generații, interacțiunea dintre adulții în vârstă și generațiile tinere. Este o activitate care creează valoare pentru societate și economie, în ansamblu.

Este de remarcat că Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române a prezentat recent un Raport care evaluează starea actuală a calității vieții din punctul de vedere al satisfacției existențiale, al câștigurilor salariale, al ocupării forței de muncă, al protecției sociale, precum și perspectivele la orizontul anului 2038.

În Raportul social al Institutului de Cercetare a Calității Vieții - 2017 se menționează: „De ce nivelul salariilor este atât de scăzut în România? Explicația standard în discursul public actual este centrată pe formularea confuză a nivelului scăzut al productivității muncii. Formularea pune responsabilitatea pe umerii salariatului. Cauzele stau, însă, în altă parte: prăbușirea sferelor cu munci cu valoare ridicată (dezindustrializarea), tehnologia depășită în multe domenii și, în special, management deficitar. Se ignoră, însă, și un factor politic: întreaga tranziție a fost dominată de politica salariului mic, care să atragă investitorii, în special străini". În context, subliniez ceea ce reprezintă o mare problemă pentru economie și pentru întreaga societate, că, în momentul de față, avem  probleme mari cu ocuparea forței de muncă.

ICCV a analizat evoluția satisfacției cu viața, conform măsurătorii din Eurobarometru (2001 - 2016), la capitolele „foarte mulțumit" și „foarte nemulțumit". Țara cu cele mai bune rezultate este Suedia, urmată de Marea Britanie, Germania, Polonia și Italia. Pe ultimele locuri se află România și Bulgaria. (Cei interesați pot afla amănunte de pe site-ul Institutului, www.iccv.ro).

La rândul lui, Raportul independent Graduate Barometer 2016, lansat de Trendence Institut, preluat și de Forbes România, a concluzionat că așteptările tinerilor din țara noastră în privința primului loc de muncă vizează un salariu lunar de 2200 lei și un program de lucru săptămânal care să nu depășească 40 de ore, preferabil într-o corporație mare, ocupând o poziție specializată.

Pretențiile absolvenților universităților din România nu sunt cu mult diferite de cele ale ungurilor și polonezilor.

Studiul a fost realizat în perioada septembrie 2015 - februarie 2016, în 930 de universități din 24 de țări cu participarea a 300 000 de absolvenți.

Harta pe care o prezentăm în Figura 1 ne plasează clar în partea mai nemulțumită a Uniunii Europene la capitolele evocate. Cu cât o țară este colorată într-un verde mai intens, cu atât locuitorii ei sunt, în medie, mai mulțumiți cu viața lor.

Educația inginerească în Europa 

În toate țările europene, educația se împarte în învățământ primar, secundar și terțiar (unele consideră Dezvoltarea Profesională Continuă - DPC o a patra formă). Împreună, învățământul primar și secundar durează de obicei 12 - 13 ani în Europa. Finalizarea cu succes a învățământului secundar este o condiție prealabilă pentru intrarea în învățământul universitar. Acesta începe, în general, în Europa, între vârstele de 17 și 20 de ani.

Educația inginerească se integrează în învățământul terțiar și se desfășoară în instituții de învățământ superior. Acestea pot fi universități, universități de științe aplicate, universități politehnice și unele tipuri naționale distinctive, cum ar fi Berufsakademien (Germania).

Consensual, în Europa, pentru a deveni inginer, trebuie să fi trecut cu succes o treaptă universitară cu un minimum de 180 de puncte ECTS (Credite transferabile, conform Sistemului European de Credite Transferabile).

Organismele profesionale de inginerie din toată Europa confirmă că învățarea de-a lungul întregii vieți este astăzi de maximă importanță în cariera profesională. Competența inginerului, care se bazează pe educația de profil, este o combinație între educația de bază și experiența practică.

Prezint, în Figura 2, o schemă a evoluțiilor posibile ale carierei inginerești.

În afară de educația formală, sunt multe moduri alternative de a dobândi competențe care pot dezvolta cariera de inginer. Această realitate trebuie avută în vedere prin luarea în considerare a cunoștințelor în continuă schimbare dintr-un mediu de lucru modern, condiții în care învățarea și dezvoltarea profesională continuă (DPC) se îngemănează într-un concept unitar.

DPC este abordată diferit în fiecare țară europeană, după cum și la nivel de individ aceasta depinde de  educație și experiență. Sunt aspecte suplimentare care o influențează, de exemplu salariul, șansele pe piața forței de muncă etc.

Reamintim că DPC definește dezvoltarea unui inginer după educația de bază. Bunăoară, în funcție de alegerea fiecăruia, DPC se poate concentra pe management de proiect sau pe un anumit domeniu tehnic.

Luând în considerare aceste aspecte, concluzia este că profesia de inginer oferă flexibilitate în carieră. Șansele inginerilor pe piața muncii sunt bune în cele mai multe domenii; dar, desigur, ele depind de situația economică din fiecare țară. DPC este, în majoritatea statelor europene, opțională, dar există și abordări reglementate, de exemplu în Marea Britanie (inginer expert), în Irlanda (ingineri Irlanda) sau în Croația (unde este parțial reglementată).

Competența inginerului

În 2014, Federația Europeană a Asociațiilor Naționale Inginerești (FEANI) a publicat o lucrare despre Competențele profesionale ale inginerilor europeni / EUR ING. În acest document se afirmă că descrierea competențelor unui inginer se bazează în mod tradițional pe criterii formale, precum durata studiilor și cunoștințele acumulate în acea perioadă, instruirea și experiența. Pentru măsurarea sau evaluarea competențelor, este necesară demonstrarea rezultatelor învățării.

În rezumat, competențele unui inginer constau din trei segmente, prezentate în Figura 3.

Calitatea înaltă a educației inginerești în toată Europa este asigurată prin performanțele sistemelor de acreditare din învățământul universitar, care sunt în vigoare în toate țările.

Conform FEANI, un Cadru Comun de Formare a inginerilor poate conduce la o înțelegere comună a aspectelor legate de competență. Acesta reprezintă un set comun de minime cunoștințe, abilități și competențe necesare pentru exercitarea unei profesii specifice. Avem în vedere următoarele elemente:

• „Cunoașterea" reprezintă rezultatul asimilării de informații prin învățare. Cunoașterea este cumulul de fenomene, principii, teorii și practici, legate de un domeniu de lucru sau studiu. În contextul cadrului de formare comun, cunoașterea este descrisă ca teoretică și/sau faptică;
• „Abilitățile" înseamnă capacitatea de a folosi cunoștințele și know-how-ul pentru a finaliza sarcinile și a rezolva problemele. În contextul cadrului de formare comun, abilitățile sunt descrise ca fiind cognitive (care implică utilizarea gândirii logice, intuitive și creative) sau practice (care implică dexteritate manuală și utilizarea de metode, materiale, unelte și instrumente);

• „Competența" înseamnă dovedirea capacității de a utiliza cunoștințele, îndemânarea și abilitățile personale, sociale și/sau metodologice, în situații de lucru sau de studiu și în dezvoltarea profesională și personală. În contextul cadrului de formare comun, competența este descrisă în termeni de responsabilitate și autonomie.

Reglementarea profesiei de inginer în Europa 

Anterior Directivei Uniunii Europene despre Recunoaștere Calificărilor Profesionale, Federația Europeană a Asociațiilor Naționale Inginerești - FEANI a realizat un chestionar privind reglementarea profesiei de inginer în Europa. În acest scop, a clasificat țările din Europa în funcție de nivelul de reglementare a profesiei de inginer din fiecare țară. Categoriile rezultate sunt prezentate în Tabelul 1.

Domeniile inginerești sunt, de asemenea, reglementate și clasificate diferit în țările europene. Astfel, cu titlu de exemplu, menționăm că profesia de „inginer consultant" acoperă cele mai multe discipline inginerești. În țări precum Austria, Cipru, Germania, Spania, Grecia, Ungaria, Italia și Luxemburg, accesul și exercitarea acestor profesii sunt strict reglementate. Motivele principale sunt garantarea unui nivel ridicat al calității serviciilor, precum și al independenței și obiectivității.

Ingineria civilă este disciplina care concentrează cele mai multe profesii inginerești reglementate, fapt atestat de situația din 80% dintre statele membre ale UE.

Rata globală de reglementare pentru profesia de inginer în Uniunea Europeană este 84%.

Dacă ingineria civilă și topografică (reglementate în majoritatea țărilor) nu sunt luate în considerare și simpla protecție a titlului profesional este scoasă din ecuație, rata de reglementare scade de la 28%, reprezentând aproximativ 15% din toate profesiile inginerești din Europa. Reglementarea este mai deschisă în partea de nord a Europei decât în partea de sud.

Angajatorii au un rol deosebit de important în reglementarea profesiei, dat fiind interesul lor de a avea un personal de înaltă calificare, corespunzător cerințelor actuale și de perspectivă ale afacerii. Nici Cardul profesional (sau altă reglementare importantă care promovează transparența) nu poate înlocui complet procesul de decizie a angajatorilor.

Percepția inginerului în societate

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Institutul German de Cercetare IfD Allensbach, 26% din populația în vârstă de peste 16 ani consideră că „ingineria" este o profesie de valoare și respect. Acest sondaj pune inginerul în poziția a opta după medici (1), ofițerii de poliție (3), profesori (4) și clerici (6). Într-un alt sondaj de opinie, realizat în Suedia, un inginer cu master a fost clasat pe locul 9 după ambasador (1), profesor (4) și cercetător (8).

În multe țări europene, inginerii par să aibă o reputație foarte bună în societate. În Marea Britanie, în contrast cu imaginea publică a „inginerilor", ei sunt chiar considerați a fi cel mai fericit grup profesional, în parte datorită salariilor relativ mari.

Într-un sondaj realizat în 2007, concluziile au fost că există o „percepție și o înțelegere limitate asupra ingineriei și inginerilor" și că „o percepție mai rafinată a fost legată de caracteristicile demografice, cum ar fi clasa socială și vârsta". În general, ingineria ca profesie a fost privită pozitiv, mai ales în comparație cu alte profesii. În medie, ingineria a fost percepută ca având o bună contribuție asupra societății și s-a relevat că ar trebui implicată în rezolvarea multor probleme care afectează societatea astăzi.

Rolul inginerilor în formularea politicii naționale  

Este foarte dificil să se măsoare influența politică a unui grup de oameni atât de eterogen precum comunitatea profesională a inginerilor.

A se forma o părere despre acest subiect discutându-se, bunăoară, despre numărul inginerilor din parlamente, nu este totdeauna elocventă. În anul 2015, în Parlamentul Federal German (Bundestag), din 631 reprezentanți erau numai 23 ingineri (3,7%), în Suedia, din 349 reprezentanți în Parlamentul Național, doar 12 (3,4%), iar în Irlanda, doi din 167 (1,2%).

În Parlamentul României sunt 28% ingineri, 21% economiști, 19% juriști. Procentaje asemănătoare se regăseau și în precedentele Legislaturi.

Deși regulile politicii de partid determină un anumit nivel de negație a fondului educațional, acesta are o influență profundă asupra modului de gândire și a procesului de luare a deciziilor. Capacitatea inginerilor de a gândi interconectat ar putea avea o influență profundă, pozitivă; ei ar putea conferi o altă perspectivă asupra problemelor și soluțiilor posibile. Orientarea lor către lucrul în echipă ar putea fi un avantaj suplimentar. Modul sistematic de gândire al inginerilor ar putea fi un avantaj in abordarea pe termen lung a complexelor provocări economice și tehnice.

Prin urmare, în scopul de a consolida legătura dintre politică și comunitatea inginerească ar fi de dorit să crească numărul de ingineri în parlamentele regionale și naționale, precum și la nivel european. În ceea ce privește țara noastră, este limpede că ponderea inginerilor din Parlament constituie un avantaj, care va trebui să se regăsească în dezvoltarea economică și socială a țării.

Pe de altă parte, rolul inginerilor în creșterea economică este evident. De exemplu, contribuția inginerilor germani la PIB în 2015 a fost de aproximativ 211 miliarde euro, reprezentând 70% din bugetul național al Republicii Federale Germania.

Situația inginerului pe piața muncii 

La nivel european, situația inginerilor pe piața muncii este bună. În Suedia, de exemplu, rata șomajului în rândul inginerilor a fost de numai 1,4% în ianuarie 2015. În Germania, există aproximativ două locuri de muncă vacante pentru un șomer inginer (trimestrul 4/2014). Cu toate acestea, piața forței de muncă include cel puțin trei dimensiuni diferite: naționale, europene și mondiale. Situația poate varia în funcție de aria evocată. În plus, există diferențe între tipurile de inginerie în materie de ocupare. În multe țări, se înregistrează un deficit de ingineri față de necesar. Unul dintre motive este că mulți ingineri părăsesc domeniile tradiționale.

Privind o evoluție viitoare, este de așteptat o schimbare a programelor de studiu, ca urmare a influenței crescânde a IT-ului în fiecare domeniu.

O problemă legată de cererea de forță de muncă în domeniul ingineresc este aceea că avem de-a face cu diferențe sensibile între situația din momentul în care un student intră în colegiu și cea din momentul în care este absolvent, respectiv, 4 - 5 ani mai târziu. Este o temă de studiu în demersurile îndreptate spre identificarea cauzelor deficitului de ingineri în multe domenii ale economiei și ale excedentului în altele.

Direcții de acțiune

În încheierea expunerii, consider că este necesar să mă refer la câteva direcții de acțiune pentru soluționarea problemelor evocate, așa cum se conturează ele în viziunea unor prestigioase structuri profesionale.

1. La nivelul FEANI se are în vedere dezvoltarea unui cadru comun de formare pentru ingineri. În acest sens, se colaborează cu Comisia Europeană, un prim pas fiind deja făcut prin difuzarea unui chestionar adresat membrilor FEANI, completat și de AGIR.

2. Asociațiile inginerești să își încurajeze membrii să preia un rol mai activ în procesele de luare a deciziilor care privesc viața socială.

3. Asociațiile inginerești își vor încuraja membrii să se implice în activități de Dezvoltare Profesională Continuă (DPC) și să se orienteze spre o dezvoltare planificată a carierei lor. Unde este cazul, trebuie întreprinse demersuri pentru sensibilizarea companiilor pentru ca acestea să încurajeze și să permită angajaților acțiuni de DPC.

Reamintesc aici proiectul Cadrul Bunei Practici de Acreditare a Dezvoltării Profesionale Continue pentru Angajatorii UE ai Inginerilor și Tehnicienilor, derulat de AGIR, în urma căruia Asociația a devenit prima organizație din România care oferă Acreditarea Europeană DPC pentru angajatorii profesioniștilor în inginerie, tehnicienilor și tehnologilor. Reamintim că acreditarea DPC echivalează cu asigurarea, din sursă independentă, a faptului că o organizație dispune de sisteme și practici eficiente în domeniul abordat pentru ingineri și pentru personalul tehnic.

4. Asociațiile inginerești, susținute de angajatori, trebuie să aibă un rol activ în dezvoltarea programelor din învățământul superior tehnic.

5. Trebuie susținută  importanța experienței practice în educația inginerească.

Cum se vede, s-au conturat recomandări pertinente, care pot și trebuie să constituie temeiul unor acțiuni practice pe termen scurt, mediu și lung, adaptate la condițiile și necesitățile României, ceea ce va contribui, neîndoios, la consolidarea statutului profesiei de inginer în țara noastră, în context european.