Transporturile - factor de cooperare și de stabilitate

Un drum, sub orice forma ar fi acesta, este gandit si construit pentru a uni oamenii, pentru a putea ca acestia sa calatoreasca, dar si pentru a-i ajuta sa viseze la viitor.
Atunci cand viziunea si necesitatea s-au intalnit, s-a reusit sa se invinga si teama si imposibilul, aratand generatiilor ce vor urma ca se poate gandi si configura un nou sistem de transport, lucru ce este obligatoriu in premisa unei dezvoltari economice si sociale.
Se poate scrie despre ce s-a facut, despre ce directive europene s-au emis si despre cum vede fiecare stat, membru sau nu al NATO sau al Uniunii Europene, despre acest concept de interoperabilitate. Dar mai important este ca acest vis al interoperabilitatii sa se realizeze, pentru ca aceasta inseamna mai mult decat transport de oameni si marfuri, inseamna cooperare, dar mai important, inseamna sa aduni alaturi oameni care poate initial nu au nimic in comun, iar in final, prin munca si inteligenta lor sa rezulte prosperitate si legaturi durabile intre natiuni.
Europa timpului ce va veni va fi o Europa fara granite, care va avea totodata si puternice conexiuni cu spatiul exsovietic si asiatic si in care marile retele si coridoare de transport vor fi factori determinanti in expansiunea economica si sociala.
Aceste sisteme de retele si coridoare de transport paneuropene au si rolul deosebit de important de a conecta spatiului exsovietic si asiatic la imensa capacitate economica a unei zone in plin avant.
Europa isi deschide portile si va avea nevoie indiscutabil de acest spatiu atat pentru aportul de resurse de orice fel, cat si pentru imensa lui piata de desfacere potentiala.
Interconectarea spatiul exsovietic si asiatic va avea doua directii de dezvoltare care deja se prefigureaza, o prima directie fiind dezvoltarea si pregatirea spatiului riveran Marii Negre, iar a doua directie va incerca interconectarea zonei Ucraina-Belarus, cu extinderea catre Rusia.
Spatiul Marii Negre ramane o prioritate a Uniunii atat in privinta transferului de resurse, cat si a viitoarei extinderi catre zonele adiacente. Daca in prezent nu se poate vorbi despre un pol de stabilitate socio-politica si economica in aceasta zona a Marii Negre, este de datoria tuturor tarilor care se afla, si nu doar geografic, in aceasta regiune, ca intr-un viitor nu prea indepartat sa inteleaga si sa construiasca o zona de stabilitate.
Ce rol va avea Romania in aceasta zona, cum poate ajuta la cresterea stabilitatii socio-politice si economice din aceasta zona? Ce poate reprezenta pentru noi, ca tara membra in NATO si in Uniunea Europeana, participarea in stabilizarea si dezvoltarea acestei zone? Se va putea oare cladi stabilitatea acestei zone, atat de variata si zdruncinata, gasind ca numitor comun realizarea unui sistem de transport comun care sa aduca beneficii tuturor?
Sunt intrebari la care sigur trebuie nu numai date raspunsuri, ci intreprise si actiuni.
Nici un strateg nu poate gandi un viitor in proces de dezvoltare fara a gandi mai intai implementarea unor infrastructuri de transport adaptate necesitatilor de dezvoltare.
Daca nu cu mult timp inainte totul era doar viziune, sub ochii nostri incepe sa prinda viata un sistem nou in care conceptul de interoperabilitate este definitoriu si principial.
Ne revine rolul noua, ca oameni care traim aceste vremuri, de a regandi si reconfigura actualele sisteme de transport prin prisma acestui nou domeniu care este interoperabilitatea.
Este nevoie de experienta seniorilor pentru a invata de la acestia, este necesara prezenta oamenilor maturi, consacrati in meseriile si specializarile lor, pentru a putea cladi ceea ce gandim, dar este importanta si prezenta tinerilor pentru ca prin ei se pot aduce inventivitatea si cutezanta specifice varstei.
Va trebui sa construim sosele si cai ferate, porturi si aeroporturi, poduri si tunele, toate noi, chiar si in locuri unde pana ieri cuvantul de ordine era imposibilul.
Suntem obligati sa privim dincolo de actualele granite atat de ipotetice care configureaza actuala si viitoarea Europa si sa intelegem ca Asia, Africa si chiar America si Australia sunt doar continente care, mai devreme sau mai tarziu, vor fi brazdate de o unica retea mondiala de transport adaptata viitorului.
Exista un transport aerian si naval mondial aproape intru totul interoperabil, se configureaza un sistem de transport auto unic pentru intreaga planeta, si se gandeste o cale ferata in care trenurile sa strabata continentele de la un capat la altul.
Mai importante decat persoanele si marfurile transportate pe aceste trasee raman insa ideile, gandurile si cuvintele, pentru ca acolo unde ajunge un drum, pe acel drum va veni si dezvoltarea.
A sosit timpul pentru a cladi drumuri ale viitorului, pentru ca acestea sa aduca prosperitatea si intelegerea intre cei care le construiesc si cei care vor beneficia de pe urma lor.
Parafrazand un scurt fragment din Raportul Parlamentului Elvetiei privind caile ferate, putem spune ca: … va trebui sa pregatim sistemul de transport pentru timpuri de prosperitate economica si nu pentru timpuri de pauperizare, caci un sistem de transport cu capacitate mare va putea oricand transporta putin, pe cand un sistem de transport cu capacitate mica nu va putea cu nici un chip transporta mult si va fi o frana in dezvoltarea economica…
Si sa nu uitam ca orice drum incepe cu primul pas.