A fost elaborat proiectul Strategiei Industriale a Romaniei, pentru perioada 2023 - 2027 (I)
Data: 1-15 ianuarie 2024
Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT) a elaborat și publicat pe site-ul instituției proiectul Strategiei Industriale a României, pentru perioada 2023 - 2027, document programatic care are un dublu scop, respectiv definirea viziunii naționale asupra politicii industriale, prin raportare la contextul european și internațional, și propunerea de intervenții de sprijin pentru sectorul industrial, ca urmare a procesului de adaptare a acestuia la dubla tranziție, digitală și verde. Totodată, planul de acțiune al Strategiei propune priorități și acțiuni care să răspundă schimbărilor structurale din domenii precum: tehnologii avansate, inteligență artificială sau industrie 4.0. „Prin urmare, Strategia Industrială a României reunește măsurile pe care autoritățile cu responsabilități și atribuții cu impact asupra industriei naționale le pot adopta pentru a răspunde amenințărilor sau oportunităților identificate în document", menționează reprezentanții MEAT.
Prezentăm, pe parcursul a două numere ale publicației noastre, o serie de elemente de maxim interes pentru comunitatea inginerească, pentru societatea românească în ansamblu, incluse în documentul elaborat de MEAT.
- Credit foto: www.freepik.com
Documentul, rezultat al unei largi consultări publice
Strategia preconizată de MEAT este destinată ghidării procesului de transformare a industriei României până în 2027 printr-o retehnologizare adaptată digitalizării și tranziției la o economie verde, sustenabilă. Scopul Strategiei este cel de dezvoltare a unui sistem industrial eficient, competitiv și orientat spre viitor, prin retehnologizare și inovație, contribuind, astfel, la dezvoltarea economică și prosperitatea țării.
„Trebuie subliniat faptul că, pentru elaborarea acestei Strategii, MEAT a consultat principalele organizații și asociații de profil din țară, printre care: ALRO SA, Asociația Constructorilor de Automobile din România - ACAROM, Asociația Producătorilor de Mobilă din România - APMR, Asociația Producătorilor de Țevi din România, Azomureș, Azur SA, Brenntag SRL, Chimcomplex SA, Federația Patronală din Industria Materialelor de Construcții - PATROMAT, Liberty Steel Galați, Patronatul din Industria Cimentului și Altor Produse Minerale pentru Construcții din România - CIROM, ROMCHIMICA - Asociația Companiilor Chimice din Romania, Saint Gobain, Societatea Română de Metalurgie, Tenaris Silcotub, Uniunea Producătorilor de Oțel din România - UNIROMSIDER, Uniunea Română a Producătorilor de Cosmetice și Detergenți - RUCODEM. Astfel, documentul a fost îmbunătățit grație contribuțiilor aduse de acestea în cadrul procesului de elaborare", precizează MEAT.
În spiritul dublei tranziții, digitală și verde
Strategia Industrială a României a fost elaborată în condițiile în care câștigă tot mai mult teren ideea necesității unei intervenții publice agregate în jurul definirii unei noi politici industriale în context internațional și european. Capacitatea guvernelor de a direcționa activitățile în domeniul industrial se concretizează în principal prin două căi: ▪ oferirea de granturi/sprijin financiar pentru entitățile industriale în vederea susținerii activităților acestora; ▪ reglementarea și dirijarea în sens strict a sectoarelor industriale. Documentul de strategie industrială propune o analiză a situației actuale, a principalelor probleme/riscuri cu impact asupra industriei naționale, propunând măsuri care se încadrează în cele două tipuri de intervenție publică.
- Credit foto: www.freepik.com
La nivelul Uniunii Europene, asistăm la un proces de trecere completă la metode de producție neutre din punct de vedere climatic în toate sectoarele industriale. UE își propune să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 - o economie cu emisii nete zero de gaze cu efect de seră. Acest obiectiv se află în centrul „European Green Deal" și este în concordanță cu angajamentul UE de a acționa la nivel mondial în domeniul climei în cadrul Acordului de la Paris, care a fost semnat la 22 aprilie 2016 și ratificat de Uniunea Europeană la 5 octombrie 2016. România a ratificat Acordul de la Paris prin Legea nr. 57/2017, care a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2017. Instrumentul NextGenEU, în declinările sale naționale, și anume planurile naționale de redresare și reziliență, alocă o mare parte din resurse pentru investiții în cunoaștere care vizează în primul rând tranziția dublă, digitală și verde.
Strategia Industrială a României propune măsuri de intervenție publică în susținerea sectorului industrial pe un orizont de patru ani și ținând cont de toate constrângerile imprimate atât de situația geopolitică externă, cât și de procesul dublu de tranziție european, digital și verde.
Viziunea Strategiei este definită astfel: „La orizontul anului 2027, prin implementarea Strategiei Industriale a României se urmărește modernizarea industriei României și creșterea nivelului ei de competitivitate, aliniat cu nevoile viitorului, având în vedere dubla tranziție, verde și digitală".
Valorile care au stat la baza elaborării documentului sunt:
▪ Inovație: promovarea inovației și tehnologiilor avansate în industria românească pentru a deveni mai competitivă pe piața europeană și globală;
▪ Durabilitate: reducerea impactului activității industriale asupra schimbărilor climatice și a resurselor naturale;
▪ Excelență: căutarea excelenței în toate aspectele industriale, de la calitatea produselor și serviciilor la educația și pregătirea forței de muncă;
▪ Parteneriate: consolidarea parteneriatelor între sectorul public și privat, precum și colaborarea cu alte țări pentru a crește integrarea ramurilor industriale în lanțurile de valoare globale;
▪ Incluziune socială: promovarea unei dezvoltări echitabile și echilibrate, care să aducă beneficii tuturor cetățenilor României.
Dificultățile din prezent și modalitățile de depășire a acestora
Autorii documentului au realizat o analiză aprofundată a situației actuale. Astfel, s-a relevat că, în anul 2022, cadrul macroeconomic s-a înrăutățit atât la nivel global, cât și pe plan național. Creșterea economică a României din anul 2022, de 4,6% față de anul anterior, se află pe un palier descendent, confirmat de datele provizorii ale anului 2023, care indică o creștere de 2,2%, și de ținta de 3,4% avută în vedere la fundamentarea bugetului de stat pentru anul 2024. Consumul, care a avut în ultimii ani contribuția majoritară la avansul economiei, și-a încetinit creșterea, însă a alimentat în continuare atât deficitul comercial, cât și pe cel bugetar.
Sectorul industrial deține o pondere importantă în economie, similară cu cele din statele din imediata vecinătate (Bulgaria, Polonia, Ungaria sau Cehia) și substanțial mai mare în comparație cu state dezvoltate din Vestul Europei. Totuși, agricultura are în continuare o pondere ridicată în PIB prin comparație cu celelalte state din Uniunea Europeană, dar mai cu seamă în populația ocupată, care nu mai este un factor de competitivitate economică, ci unul de adâncire a inegalităților economice și sociale. Sectorul agricol, cu potențialul său des invocat, nu are capacitatea de a compensa nevoia de forță de muncă din alte sectoare, chiar în condițiile în care calificările cerute sunt încă de nivel scăzut sau mediu.
- Credit foto: www.freepik.com
Economia României beneficiază în continuare de un impuls consistent de creștere a productivității muncii, pe fondul majorării simultane a costurilor cu forța de muncă. Acest avantaj este susținut de aportul sectoarelor „campion" ale industriei - industria auto și industria echipamentelor electrice - prin investițiile realizate și forța de muncă atrasă. Celelalte sectoare cu aport pozitiv, cum este cel al produselor de mobilier sau al produselor agricole, au o contribuție redusă la crearea de valoare adăugată și nu pot compensa balanța comercială negativă a sectorului industriilor energo-intensive, în care industria chimică are cea mai mare pondere.
Cauzele acestor evoluții se situează, pe de o parte, atât în zona piețelor de materii prime și energiei, cât și a lanțurilor de aprovizionare afectate de pandemia COVID-19 și de conflictul prelungit din Ucraina, la care s-a adăugat recent cel din Israel și zona geografică adiacentă. Pe de altă parte, la acestea se adaugă și o serie de cauze interne. Dintre acestea s-a reținut ritmul în scădere al ratei investițiilor din ultimii ani, nivelul extrem de redus al cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, inclusiv în sectorul întreprinderilor, precum și prețurile energiei și al gazelor naturale care se află încă la cote ridicate prin comparație, cel puțin, cu statele incluse în această analiză.
Gradul de integrare a economiei României în lanțurile globale de valoare, măsurată prin „integrarea în amonte" (calculată ca proporție a valorii adăugate din importuri în exporturile brute ale economiei naționale, în procente) și „integrarea în aval" (calculată ca proporție a valorii adăugate create în economia națională încorporată în exporturile altor țări și exporturile brute, în procente) se situează la un nivel cuprins între 45% - 48%, împărțit aproximativ egal între cele două direcții. Analiza specializării verticale arată o dependență mare de importuri a unor sectoare cu tehnologie medie și înaltă (energie/regenerabile, electronice, aerospațial/apărare, sănătate). Această situație expune întreprinderile riscului șocurilor externe - ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimilor trei ani - atât prin prețurile unor resurse esențiale, cum ar fi energia electrică, gazele naturale sau materii prime strategice, cât și prin dereglările lanțurilor de aprovizionare și schimbările politicilor comerciale ale statelor ori regiunilor cu pondere însemnată în comerțul mondial.
Aceste constatări sunt confirmate de analiza lanțurilor de valoare realizată la nivelul clusterelor, unde, la majoritatea întreprinderilor, cea mai mare parte a cifrei de afaceri, precum și a exporturilor, sunt realizate pe veriga de Producție, acolo unde valoarea adăugată este cea mai redusă.
- Credit foto: www.freepik.com
Căi și mijloace de eficientizare economico-științifică
Cadrul legislativ comunitar exercită o presiune constantă în vederea eficientizării marilor consumatori de energie la nivel european. În cazul României, această presiune este și mai accentuată deoarece unele sectoare industriale au o intensitate energetică ridicată în rândul țărilor europene - locul trei în cazul chimiei și primul loc în cel al metalurgiei. De reglementarea pieței energetice autohtone pentru consumatori non-casnici a afectat atât sectorul industriei chimice, cât și sectorul metalurgic, domenii de activitate concentrate, cu firme cu peste 250 de angajați fiind responsabile pentru 57% și, respectiv, 78% din totalul cifrei de afaceri. Pentru a-și menține potențialul competitiv pe piața internă și, mai ales, externă, cele două sectoare industriale energointensive sunt obligate să își revizuiască politica de prețuri/costuri.
În statele occidentale, companiile industriale deja dezvoltă proiecte IA în domeniile Mentenanței Predictive (monitorizarea pe bază de senzori) și ale eficientizării producției. Există, astfel, riscul creării unui nou ecart de productivitate, implicit de competitivitate, între firmele industriale din Vestul Europei și cele la nivel național. În condițiile subcapitalizării firmelor românești și ale accesului sub-optimal al firmelor la finanțare europeană, este prioritară stabilirea unor direcții naționale de sprijin pentru susținerea tranziției industriale (Industrie 4.0).
Cap compas: industria auto
Sectorul industriei auto reprezintă principalul vector de difuzare a inovării productive în întreaga economie. Este de vitală importanță ca România să își mențină pe teritoriul național unități de producție auto și centre de cercetare legate de sectorul auto deoarece ele vor reprezenta avangarda transformării sistemului industrial național în contextul proceselor de tranziție industrială (Industrie 4.0, robotică, utilizarea de noi materiale), reducere a emisiei de gaze cu efect de seră, digitalizare și utilizare a inteligenței artificiale în cadrul proceselor industriale etc. Conform statisticilor International Organization of Motor Vehicle Manufacturers, producția totală de mașini în România a fost de 509 465 unități în anul 2022, comparativ cu 64 181 unității în anul 2000, o creștere de aproape 800%, plasând România peste nivelul de producție al Italiei în Uniunea Europeană. În schimb, țara noastră a pierdut producția de autovehicule comerciale, care încă se ridica la aproape 14 000 unități în 2000 după o continuă reducere în cursul perioadei 1990 - 2000. Patru dintre prioritățile enunțate în programul de guvernare în sectorul industrial sunt strâns legate de dezvoltarea industriei auto și a domeniilor conexe la nivel național:
▪ promovarea proiectului de realizare a ciclului integrat de producție (minereu de cupru - produs finit) în România în industria cuprului prin identificarea unui investitor strategic pentru producerea în țară a produselor finite din cupru cu valoare adăugată mare. Acest lucru ar trebui făcut în concordanță cu dezvoltarea industriei auto pentru a micșora importurile de produse similare din alte țări;
▪ asigurarea exploatării superioare a grafitului în România, în vederea producerii pe teritoriul țării a bateriilor;
▪ sprijinirea industriei producătoare de componente și subansamble pentru mașini electrice;
▪ adaptarea la tranziția către un transport curat și electro-mobilitate. „Tranziția verde va genera oportunități fără precedent de creștere, dezvoltare și tehnologizare, pornind de la punctele forte existente ale României și, potențial, urcând în lanțurile valorice. Finanțarea publică, inclusiv din partea UE, nu va fi suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor verzi ale României. Este necesară implementarea unor stimulente pentru mobilizarea capitalului privat la scară largă", a declarat Ary Naïm, manager pentru Europa Centrală și de Sud, Corporația Financiară Internațională.
- Credit foto: www.freepik.com
Obiective generale și specifice
Elaborarea Strategiei s-a bazat pe identificarea principalelor probleme ale industriei românești și pe stabilirea unor obiective generale (OG) și specifice (OS) pentru a aborda aceste probleme. Aceste obiective sunt susținute de acțiuni concrete și programe de finanțare care vizează modernizarea și dezvoltarea durabilă a industriei, creșterea competitivității pe piețele internaționale, protejarea mediului înconjurător și formarea și calificarea forței de muncă. „Această logică de intervenție este esențială pentru a asigura o dezvoltare echilibrată și sustenabilă a sectorului industrial românesc în contextul provocărilor actuale și viitoare", precizează autorii documentului, care include șase obiective generale, fiecare dintre acestea având o serie de obiective specifice aferente.
OG 1. Modernizarea industriei românești prin tehnologizare avansată, eficientizarea produselor și proceselor și promovarea inovației sustenabile, cu accent pe trecerea la economia circulară
Obiectivul general 1 al Strategiei Industriale a României se concentrează pe modernizarea industriei prin adoptarea unei abordări multidimensionale. Aceasta include tehnologizarea avansată, cu scopul de a îmbunătăți eficiența și competitivitatea în toate ramurile industriale și eficientizarea produselor și proceselor prin reducerea consumului de resurse și a impactului asupra mediului. De asemenea, obiectivul include promovarea inovației sustenabile, accelerând tranzițiile verzi și digitale și adoptând principii de durabilitate. Accentul pe trecerea la economia circulară subliniază necesitatea unei abordări care să minimizeze deșeurile și să maximizeze utilizarea resurselor, în scopul unui viitor mai sustenabil și ecologic pentru industria românească.
OS 1.1: Promovarea adoptării tehnologiilor de vârf în toate ramurile industriale pentru a crește eficiența și competitivitatea
Adopția tehnologiilor avansate este esențială pentru modernizarea economiei României, mai ales în contextul transformărilor aduse de conceptul Industrie 4.0, caracterizat prin digitalizare, robotizare, inovație și reconversie profesională. Factori precum eficiența energetică, tehnologiile care reduc impactul asupra mediului și achizițiile responsabile devin tot mai importanți în redefinirea strategiilor de business pe termen lung, mai ales în urma impactului pandemiei COVID-19. Cu toate acestea, în prezent, România se află într-o poziție modestă în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă la nivel european, cu necesitatea unei modernizări urgente pentru a rămâne competitivă. Investițiile în tehnologiile avansate, cum ar fi în sectorul bateriilor pentru mașini electrice și propulsia pe hidrogen, sunt cruciale pentru a rămâne relevantă în peisajul industrial global. În acest context, industria auto românească, de exemplu, trebuie să-și modernizeze rapid producția și să se adapteze la noi modele de business și valoare adăugată pentru a rămâne competitivă. Prin urmare, implementarea acestui obiectiv presupune nu doar adopția tehnologiilor de vârf, ci și o revizuire profundă a modelului de afaceri industrial, orientat spre sustenabilitate și inovație. Aceasta include o tranziție de la o economie preponderent manufacturieră și dependentă de resursele clasice, către un model economic bazat pe tehnologii sustenabile, cum ar fi energia verde și automatizarea. Această transformare este esențială pentru a asigura un viitor competitiv și durabil pentru industria românească.
- Credit foto: www.freepik.com
OS 1.2: Reducerea consumului de resurse și a externalităților prin îmbunătățirea eficienței energetice și a proceselor de producție
O abordare a economiei circulare poate diminua consumul de resurse și materii prime cu aproape o treime la nivel global, fără a afecta calitatea și oferta de bunuri și servicii esențiale. Această transformare include prelungirea duratei de viață a produselor și reintegrarea lor în cicluri de viață complete prin reciclare și reintroducerea în producție. Pe fondul provocărilor de mediu globale, cum ar fi despădurirea, degradarea solurilor și creșterea acidității oceanelor, este esențial ca industriile să adopte practici sustenabile care să reducă amprenta de carbon și să utilizeze resursele mai eficient. Potrivit unui studiu Deloitte privind economia circulară, aproximativ 70% din emisiile de carbon la nivel global provin din extragerea și prelucrarea resurselor naturale în cadrul economiei liniare.
România a început tranziția de la o economie liniară la una circulară, dar se află încă la un nivel scăzut de circularitate comparativ cu media UE. Strategia Națională privind Economia Circulară identifică sectoarele economice cu potențial de circularitate, cum ar fi agricultura, auto, construcțiile, textilele și industria alimentară, și propune acțiuni concrete pentru a crește eficiența utilizării resurselor și a materiilor prime. Pentru a atinge acest obiectiv, România trebuie să promoveze tehnologii care contribuie la eficiența energetică și la procese de producție sustenabile, să adopte principiile economiei circulare și să se angajeze în acțiuni strategice pentru reducerea impactului asupra mediului. Această abordare va contribui la dezvoltarea durabilă a industriei românești, îmbunătățind în același timp competitivitatea și reducând dependența de resursele naturale.
OS 1.3: Accelerarea tranzițiilor verzi și digitale prin stimularea dezvoltării industriei verzi bazate pe principiile durabilității, inovației tehnologice și reducerii la minimum a impactului climatic
În contextul schimbărilor climatice globale și al urgenței tranziției către sustenabilitate, Uniunea Europeană, prin politicile publice adoptate recent, și-a exprimat ambiția de a deveni un lider global în combaterea schimbărilor climatice. Aceasta include măsuri legislative concrete, precum pachetul legislativ „Fit for 55", care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030, parte a Pactului Verde European. Pentru a atinge acest obiectiv, companiile energetice și digitale din Europa, inclusiv cele din România, pot juca un rol esențial în asigurarea unei tranziții energetice corecte și eficiente. Aceasta presupune o colaborare între factorii de decizie politică, sectorul privat și părțile interesate din societatea civilă pentru a modela un mecanism de aplicare eficient al măsurilor care constituie Pactul Verde European. În plus, tehnologiile digitale sunt esențiale pentru a face sistemele energetice mai reziliente, conectate, inteligente și durabile. Progresele în colectarea și analizarea datelor, schimbul de informații și conectivitate permit dezvoltarea de noi aplicații digitale care pot susține tranziția energetică. Astfel, digitalizarea va juca un rol-cheie în transformarea sistemelor energetice și în sprijinirea tranziției către o economie verde și sustenabilă.
(Va urma)