Inginerul-arhitect Nicolae C. Mihaescu, 150 de ani de la nastere

S-a implinit, in acest an, un secol si jumatate de la nasterea inginerului-arhitect Nicolae C. Mihaescu, cel care, de-a lungul vietii sale, a contribuit atat la salvarea unor importante relicve arhitecturale, cat si la conceperea si punerea in opera a numeroase proiecte care au conferit peisajului nostru urban si rural o imagine edificatoare de buna functionalitate, trainicie si o infatisare reprezentativa pentru istoria contemporana a Romaniei. Aceste calitati au fost rezultatul firesc al celor insusite in anii de studii in prestigioasa Scoala de Poduri si Sosele, care a devenit, in veac, in zilele noastre, Universitatea Politehnica din Bucuresti.

O biografie exemplara
Tanarul Nicolae C. Mihaescu s-a afirmat, in toti anii de formare, prin interesul manifestat fata de cele transmise de ilustrii mentori, de la notiuni fundamentale pana la viziuni profesionale de exceptie, care au stat si la baza unei permanente si galopante metamorfoze ideatice si practice. Fiindu-i sesizata apetenta pentru studiu, a fost ajutat sa mearga la Paris pentru a-si completa cunostintele, pentru a cunoaste, la fata locului, modul in care unele notiuni isi aflasera o aplicare cu bune sau discutabile rezultate. Anii petrecuti in atmosfera Scolii Nationale de Arte Frumoase din Paris, prin cele doua sectiuni, care pregateau viitorii arhitecti, precum si viitorii artisti plastici, i-au oferit multe cunostinte, dar si numeroase prilejuri de reflectie atunci cand proceda la analize comparative cu datele si faptele intalnite pe plaiurile obarsiei sale. A beneficiat predilect de indrumarile lui Julien Gaudet, unul dintre principalii teoreticieni ai arhitecturii franceze de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Mediul universitar din capitala Frantei era, cum se stie, eterogen, atat prin provenienta cursantilor, cat si in ceea ce priveste aspiratiile, capacitatea fiecaruia de a fi selectiv in alegerea drumului de urmat ca viitor profesionist.

Vocatie si actiune
La revenirea in tara a avut prilejul sa constate ca mai varstnicul arhitect, Ion Mincu, la randu-i absolvent al scolii pariziene ca eminent discipol al mentorilor Remy de Louanges si Julien Gaudet, declansase o ampla actiune de mare interes national. Este vorba despre o minutioasa analiza a valorilor arhitecturii de pe plaiurile romanesti, in vederea promovarii unei atitudini de profund respect fata de opera inaintasilor, ca punct de plecare pentru tinerii arhitecti in proiectarea viitoarelor edificii prin preluarea celor mai bune realizari autohtone, care, sintetic, au devenit stilul neo-romanesc.
Primii pasi in activitatea lui Nicolae C. Mihaescu s-au constituit in raspunsul sau direct la tentanta invitatie de a prelua ceea ce a fost mai valoros in arhitectura romaneasca si de a genera, la randu-i, constructii care, prin amplasamentul si prin functionalitatile preconizate, reprezentau o concludenta marturie a unei continuitati in care experienta era propice mediului ambiental, reliefului, climatului, gradului de seismicitate din Romania. Astfel, putem constata cum, dupa revenirea in tara, Nicolae C. Mihaescu s-a implicat in proiectarea de edificii si, totodata, de restaurari de monumente istorice. In acelasi timp, si-a sustinut crezul si in activitatea didactica in calitate de profesor la Scoala de Arhitectura din Bucuresti, unde a activat intre anii 1898 - 1934. Adept - asa cum am mai remarcat - al stilului neo-romanesc, s-a afirmat ca arhitect reprezentativ al curentului care viza introducerea si folosirea in mod judicios - in proiectarea constructiilor - a valentelor stilului autohton.

Mostenire pentru generatiile de astazi si de maine
Ne limitam a consemna sintetic cateva dintre constructiile care, prin proiectare si mod de edificare, i-au definit atitudinea. Se impune a preciza ca, simultan, a acordat o atentie deosebita operei de restaurare a unor ansambluri arhitecturale care, in evolutia lor, in anumite imprejurari, au cunoscut interventii considerate „salvatoare“, dar care, fie din graba si incompetenta, fie din cauza fondurilor insuficiente, au fost tratate necorespunzator. Sesizam lesne aici o atitudine responsabila a inginerului arhitect Nicolae C. Mihaescu, care a respins cu hotarare acele modificari radicale care au determinat, la multe valori arhitecturale, stergerea valentelor conferite de epoca realizarii lor, ajungandu-se chiar si la situatii cand viitorul devenea incert prin modul in care se efectuasera interventiile structurale. Aceasta activitate cu o mare incarcatura patriotica a coincis cu primii ani de activitate ai Comisiunii Monumentelor Istorice. Nu erau suficiente bunele intentii, ci se impunea o activitate practica, la fata locului, pentru identificarea celor mai bune solutii, astfel incat sa se decida, cu competenta si responsabilitate, ceea ce se justifica a fi inlaturat, dar mai ales ceea ce se cerea prezervat pentru viitorime. Lui i-a revenit misiunea onoranta si de mare raspundere de a coordona lucrarile de interventie la Manastirile Agapia, Varatec, Neamt, Hurezi si Caldarusani.

Efigii ale urbanizarii tarii
Concludente sunt si proiectele unor edificii construite in Bucuresti si in alte localitati ale tarii. Simpla lor mentionare are darul sa scoata in evidenta ceea ce ne-a lasat mostenire inginerul-arhitect Nicolae C. Mihaescu, drept marturie pentru ceea ce a insemnat si trebuie sa insemne vocatie constructiva si autentic spirit civic. Astfel, mentionam cladirea care, in prezent, gazduieste Ministerul Educatiei Nationale. Initial fusese sediul Casei Bisericii, institutie care, timp de mai multe decenii, s-a preocupat tocmai de coordonarea activitatii menite sa asigure buna intretinere a patrimoniului arhitectural national, cu componenta lui de mare importanta, constructiile religioase.
O lucrare de amploare si cu functionalitati care au cunoscut o permanenta metamorfoza a fost proiectarea si constructia Palatul Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane, realizat pe vatra ansamblului monahal Antim din Capitala, palat inaugurat la 10 octombrie 1912. Astazi, cladirea translatata salvator in momentul in care zona a fost supusa unui extrem de pagubitor proces de demolare caruia i-au cazut prada multe edificii cu valoare arhitecturala si istorica a fost pastrata intru pomenirea generatiilor de astazi si de maine. Edificiul a ajuns sa adaposteasca un valoros patrimoniu de manuscrise, carti si periodice definit ca Biblioteca Patriarhiei Romane, fiind, in acelasi timp, gazda a unor prestigioase manifestari stiintifice.
Continuand periplul nostru pe urmele mostenirii lasate de inginerul arhitect Nicolae C. Mihaescu, ajungem la Palatul Societatii Functionarilor Publici, proiectat in colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel. Acestei valoroase constructii i-a fost harazit un amplasament in zona vestica a Pietei Victoria, avand spatiile parterului rezervate unor activitati comerciale, iar etajul si zona mansardata locuintelor unor reprezentative personalitati din institutiile publice. Ne limitam a consemna prezenta, aici, a lui Alexandru Vlahuta, trezorier al unui inestimabil patrimoniu artistic, al numeroaselor tablouri realizate de ginerele sau, Nicolae Grigorescu. Cladirea a dainuit pana in zilele lui august 1944, cand o parte dintre bombele prin care aviatia germana urmarea sa distruga Palatul Sturdza si Palatul Victoria i-au provocat mari distrugeri, care au impus ca in lunile urmatoare sa fie demolata.
Pentru orasul obarsiei sale, capitala a judetului Dambovita, fosta Cetate de Scaun, a proiectat localul Tribunalului. Astazi, acest edificiu din municipiul Targoviste (Calea Domneasca nr. 187 - 189), gazduieste, incepand din anul 1986, o mare parte din valorosul patrimoniu al Muzeului Judetean. Pentru aceeasi urbe a proiectat si cladirea Scolii Comerciale, astazi - Colegiul Economic Ion Ghica.
Pentru importantul oras dunarean Giurgiu a fost solicitat sa intocmeasca proiectul pentru Tribunalul Judetean. Lucrarea a fost, insa, finalizata dupa decesul sau. Firma inginerului constructor Liviu I. Ciulei a realizat aceasta cladire reprezentativa pentru vasta si moderna activitate de urbanizare a tarii in perioada interbelica.

Imbogatirea operei inaintasilor
Experienta dobandita in anii in care i-a fost incredintata de Comisiunea Monumentelor Istorice misiunea de a coordona lucrarile de restaurare a manastirilor amintite l-a ajutat si la proiectarea unor edificii religioase sau resedinte pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane. Ne referim la Catedralele din Sulina (jud. Tulcea) si Dragasani (jud. Valcea), precum si la o noua biserica, pe o veche vatra de credinta crestina, respectiv Biserica Bradu-Boteanu din Bucuresti, precum si la Palatul Episcopal de la Balti (Basarabia) edificat prin viziunea si osardia mitropolitului Visarion Puiu si ale enoriasilor pe care i-a pastorit.
Fireste, aceste insemnari nu pot inlocui o monografie a vietii si activitatii inginerului arhitect Nicolae C. Mihaescu. Credinciosi memoriei inaintasilor, consideram ca un asemenea demers se cere intreprins deoarece - cum s-a vazut - trecerea sa prin viata a lasat urme, inscriindu-se organic in ceea ce reprezinta patrimoniul national, indeosebi fondul de edificii religioase si laice care defineste profilul multor localitati ale tarii. Reamintirea unor date esentiale ale biografiei profesionale a lui Nicolae C. Mihaescu se inscrie in demersurile AGIR pentru readucerea in atentie a unor adevarate modele pentru generatiile de azi si cele viitoare. Facem apel si pe aceasta cale catre toti cei care detin informatii, marturii, intre care texte si fotografii, care pot sa contribuie la mai buna cunoastere a omului si a faptelor sale, ca si ale altor ilustri inaintasi. Dupa cum se stie ca evocarea oamenilor de seama era insotita in trecutul mai apropiat sau mai indepartat de expresia „a binemeritat de la Patrie!“, putem afirma, cu toata indreptatirea, ca este cum nu se poate mai potrivita si pentru inginerul-arhitect Nicolae C. Mihaescu.