Despre Mihai KONTESCHWELLER Promotor al radiofoniei si telemecanicii romanesti

Ne aducem aminte, adesea, de jocurile din copilarie. Ne minunam de imaginatia de care am dat dovada. Privim, adesea, la jocurile copiilor din zilele noastre. Ne minunam de imaginatia de care dau dovada. Uneori, parintii ii incurajeaza in jocurile lor de-a dreptul fabuloase. De cele mai multe ori, noi, ca parinti sau educatori, suntem interesati de performantele institutionalizate si nu dam importanta dezvoltarii imaginatiei copiilor in mediul familial. Sunt multe exemple de solutii tehnice de avangarda care au incoltit in perioada copilariei. Un exemplu este Mihai Konteschweller.

Mihai Konteschweller s-a nascut la 23 mai 1897, la Craiova.
Din pacate, nu dispun de date despre studiile primare si secundare pe care, probabil, le-a facut tot in Banie. Documentele mentioneaza ca, in 1914, adica la virsta de 17 ani, a facut mai multe fotografii aeriene deasupra Craiovei. A folosit un zmeu, pe care a fixat un aparat de fotografiat declansat de la sol cu ajutorul unei sfori. Se poate spune ca a fost prima incercare de comanda de la distanta, sau, altfel spus, de telemecanica, domeniu care l-a pasionat si in care a fost un pionier recunoscut in tara si in strainatate.
Studiile superioare le-a facut in Anglia, fiind preocupat de radiofonie.
În timpul Primului Razboi Mondial, dar mai ales imediat dupa terminarea lui, interesul pentru radiofonie si telegrafia fara fir a crescut foarte mult.
Craioveanul Nicolae Vasilescu Karpen instaleaza la Bucuresti, linga lacul Herastrau, in 1915, primul post de radiotelegrafie din Romania – cunoscut sub acronimul TFF, telegrafia fara fir – cu care a intrat in legatura cu statii similare din Europa. Avea o putere de 150 kW. De altfel, in 1917, Lucien Lévy inventeaza superheterodina, adica receptorul radio standard utilizat, ca schema de principiu, pina in zilele noastre, atit in receptoarele de trafic, cit si in cele casnice.
În perioada 1924 – 1925, Mihai Konteschweller a locuit si a lucrat la Paris, unde a realizat mai multe aparate de radio de tip ultra-reactie si super-reactie.
Mihai Konteschweller publica in reviste de specialitate rezultatele obtinute in domeniul radiofoniei. Una dintre acestea, RADIOFONIA, cu aparitie bilunara, aparuta la 15 octombrie 1925, il avea colaborator pe Mihai Konteschweller, alaturi de prof. dr. D. Hurmuzescu, comandor Boerescu, ing. I. Halpern, ing. I. Bruneanu, ing. Sergiu Condrea si ing. Emil Petrascu. Cit de importanta a fost aceasta revista in raspindirea cunostintelor despre radiofonie rezulta si din memoriile profesorului Mihail Gelep: „În anul 1926, intimplarea face sa-mi cada in mina o revista de radio, in care era descris un aparat cu trei lampi – inventiunea unui concetatean de-al nostru stabilit la Paris, si al carui aparat pe vremea aceea era cotat ca cel mai bun – Super Reactia Dr. Konteschweller. Dupa multe, foarte multe incercari, din cauza nestiintei, am ajuns, totusi, sa injgheb acest aparat care da auditiuni satisfacatoare...“
Experienta acumulata in acesti ani a fost prezentata in doua carti: Actualitati radiofonice, publicata la Bucuresti, in 1931, si Radio pentru toti (2 volume), publicata la Bucuresti in 1930 si 1931 de Tipografia Dimitrie Cantemir si premiata de Academia Romana.
Pasiunea lui Mihai Konteschweller pentru telemecanica a culminat in 1934, prin realizarea unui vaporas telecomandat. Iata cum este descrisa aceasta realizare in cartea Enciclopedia inventiunilor tehnice, aparuta in 1939, la Bucuresti, sub ingrijirea ing. Nicolae Constantinescu: „În cadrul expozitiei tirg a industriei romanesti tinuta in Parcul Carol I in toamna anului 1935, vizitatorii au putut vedea un vaporas pe lacul parcului, condus de pe mal prin ajutorul undelor electromagnetice. În aceasta demonstratie, inventatorul ing. Mihai Konteschweller a aplicat solutii cu totul originale, cu mijloace modeste si intr-un timp scurt. Vaporasul poate primi sase comenzi: inainte, inapoi, la dreapta si inainte, la stinga si inainte, sirena si oprire. Aceste comenzi sunt suficiente spre a conduce vaporasul in orice punct de pe suprafata lacului“. Contributiile lui Mihai Konteschweller, ajutat si de ing. Gheorghe Volbura, la realizarea telecomenzii se refera atit la pupitrul de comanda, minuit de pe mal, cit si la partea de receptie montata pe vaporas. Iata cum era descrisa aceasta componenta: „Chestiunea aceasta a releului e de o importanta deosebita, caci de functionarea lui ireprosabila depinde in cea mai mare parte siguranta functionarii. Releul adaptat la vaporas este improvizat de inventator din doua bobine de receptor telefonic, montate pe un miez magnetic. Pentru a asigura un reglaj mai fin al tensiunii paletei (adica al cirmei) s-a aplicat acestuia un resort de ceasornic. Vaporasul a putut fi condus pe toata suprafata lacului, care se intinde pina la 200 – 300 de metri de postul de emisiune.“
Solutiile imaginate si rezultatele obtinute de Mihai Konteschweller in domeniul comenzii de la distanta au fost publicate in cartea Telemecanica, aparuta la Tipografia Cuvintul Romanesc din Bucuresti, in 1937. Aceasta carte, premiata de Academia Romana, l-a consacrat ca promotor al telemecanicii in tara noastra. Termenul de telemecanica a fost utilizat in literatura de specialitate din tara noastra pina in anii ´80, un exemplu fiind revista Automatica, Telemecanica.
Mihai Konteschweller a mai scris inca doua carti: Televiziunea si alte infaptuiri in legatura cu electricitatea, publicata in 1938, si Radioelectricitate, publicata in 1941 de catre Fundatia Regala pentru Literatura si Arta. Am si eu un exemplar din aceasta carte.
A lucrat ca inginer la Bristol (Anglia), la Resita, la Casa Scoalelor si in cadrul Armatei Romane, iar in ultimii ani de viata a fost profesor la Politehnica din Iasi, Catedra de curenti slabi.
Desi a activat la Iasi numai doi ani, intre 1945 si 1947 – an in care a decedat la virsta de 50 de ani – prezenta sa a fost atit de puternic receptionata incit promotia de ingineri din 1948 a Universitatii Gheorghe Asachi din Iasi poarta numele de „promotia prof. dr. ing. Mihai Konteschweller“.