S.O.S. - Calea Ferata Romana!

Neglijata, dezorganizata, subfinantata si, uneori, furata, Calea Ferata Romana s-a prabusit continuu, in ultimii 20 de ani, incit vor trebui multi ani si sume importante, ca sa-si revina si sa-si recapete locul pe care il merita, intr-o economie nationala cu pretentii, in curs de integrare europeana, nu numai formala (juridica)!

Putina istorie
Anul trecut s-au implinit 140 de ani de la darea in exploatare a primei linii de cale ferata de pe teritoriul Principatelor Unite, intre Bucuresti si Giurgiu (1869), moment aniversar, care ar fi trebuit sa constituie un motiv de bucurie, nu numai pentru feroviari, ci pentru intreaga populatie a tarii si a celor care o conduc, cel putin pentru trecutul glorios al acestei institutii. Din nefericire, „aniversarea“ acestei linii, in conditiile in care ea este, de cinci ani, nefunctionala, din cauza prabusirii, la inundatiile din anul 2005, a podului de la Gradistea, de peste riul Arges, a fost trecuta cu vederea.
Sigur ca, de-a lungul istoriei sale, Calea Ferata Romina s-a confruntat cu situatii grele, provocate fie de razboaie, fie de guvernanti, dar, de fiecare data, a avut forta, data de competenta specialistilor, de a se lupta cu ignoranta sau reaua credinta, reusind a se revitaliza si a atinge un nivel tehnic competitiv pe plan european.
Vom incerca, in cele ce urmeaza, sa reproducem unul dintre momentele semnificative, din lunga si zbuciumata istorie a CFR-ului. Se va putea constata, cu oarecare surprindere, cum „se repeta istoria“!
Un prim episod la care vom face referire este plasat la finele anului 1920, cind calea ferata era afectata atit de consecintele Primului Razboi Mondial si confruntata cu greutati materiale, cit si cu unii factori de decizie incompetenti. Acestia din urma doreau sa dea curs favorabil unor oferte de cesionare a atelierelor CFR, unor firme straine, in conditii total dezavantajoase pentru tara.
Constatind ca interventiile si interpelarile oficiale n-au avut, la nivelul factorilor politici de decizie, efectul scontat, Asociatia Generala a Inginerilor din Rominia (AGIR), impreuna cu Asociatia Politechnica din Rominia, s-au hotarit sa informeze opinia publica, printr-un memoriu dat publicitatii. Iata citeva extrase, din cele 24 de pagini ale memoriului:

M E M O R I U
asupra
ATELIERELOR C?ILOR FERATE ROMÂNE

A.G.I.R. si Soc. Politechnica socot ca’si indeplinesc o datorie de onoare aducind la cunostinta opiniei publice - dupa ce in de rinduri s’au adresat fara folos guvernului tarei – urmatoarele cu privire la Atelierele C. F. R.:

Refacerea tarei dupa razboiu sufera intirzieri dureroase pentru toti si toata lumea atribuie pe drept cuvint aceasta intirziere ca datorindu-se in cea mai mare masura nefunctionarei nervului principal al organismului economic al tarei, al mijloacelor de comunicatie si in special al C.F.R.
(...)
Cum este obiceiul in tara noastra, toti nu se intreaba ce-i de facut, ci care e vinovatul? Si verdictul a fost foarte lesne de dat.
Personalul conducator in special inginerii ca intotdeauna sunt cauza fiindca daca lucratorii nu lucreaza vinovati sunt ei, ca nu stiu sa-i faca sa lucreze; daca nu sunt materii prime, vinovati sunt ei, ca nu le aprovizioneaza, chiar in cazul ca Guvernul nu acorda la timp creditele necesare; (...)
Inginerii sunt vinovati, dar nu de acestea, ci de faptul ca n’au zis o vorba intru apararea lor si pentru luminarea opiniei publice si s’au marginit a fi mereu martirii solutiilor rezolvate prin autoritate, lipsita de competinta...
Solutiunea la care s’a oprit Guvernul deocamdata cu privire la imbunatatirea cailor ferate si in contra careia ne ridicam cu toata taria, este cesionarea atelierelor C. F. R la 2 grupuri straine: un Consortiu Englez si altul Francez, cari sa-si imparta intre ele atelierele tarii, unul sa ia atelierele vechiului Regat si ale Basarabiei, altul pe acelea ale Transilvaniei.
(...)
Intrebarea care se naste acum este urmatoarea:
Daca sustinem ca o cesionare a atelierelor C.F.R. la straini este rea, apoi lucrurile sa continue asa cum sunt, sau propunem sa se schimbe ceva?
Da. Trebuie schimbat sistemul de exploatare al atelierelor, cum de altfel trebuie schimbat si acela al intregei exploatari a cailor ferate.
Caile ferate trebuie sa fie o institutie complet autonoma a Statului, avindu-si conducerea ei speciala, cu un consiliu de administratie cu totul in afara luptelor politice, care consiliu sa decida suveran asupra personalului si asupra cheltuielilor sale, in limita bugetului votat.
(...)
Trebuie oare ca noi sa persistam totdeauna a face o experienta pe spinarea tarii si sa nu profitam niciodata de experienta altora?
Trebuie oare ca noi sa cadem dintr’o extrema in cealalta, de la o centralizare meschina si invederat daunatoare bunului mers, in care toate incompetentele comanda si-si impun punctul lor de vedere, astupind gura celor competenti, - la o lepadare completa a avutului tarii pe mina unor negustori straini?
(Va urma)