AERUL PE CARE IL RESPIRAM
Data: 16-31 august 2008
1. INTRODUCERE
In medie, un om inhaleaza 15 000 litri aer zilnic, cu speranţa ca acesta este de buna calitate. Din pacate, atmosfera – mai ales aceea din marile oraşe – este tot mai mult infestata cu tot felul de noxe, cum sunt bioxidul de carbon in exces, oxizii de azot, acizii sulfuric şi sulfuros, ozonul ş. a.
Aerul, cuprinzand noxe ca acelea menţionate mai sus, patrunde şi in locuinţe, accentuand astfel dependenţa omului de masurile antipoluare ce se impun. In principal, aerul uscat este compus din cca 78% azot molecular, cca 25% oxigen molecular şi cca 1% alte gaze. Cat priveşte ozonul, acesta este vital in stratosfera, unde filtreaza razele ultraviolete foarte agresive. Din pacate, exista şi un „ozon rau“ la nivelul troposferei, un poluant periculos care apare din reacţiile succesive ale oxizilor de azot.
Cu cca 4,4 miliarde de ani in urma, atmosfera terestra, considerata primitiva, nu conţinea decat heliu şi hidrogen. Mulţumita activitaţilor vulcanice, acestea s-au transformat cu incetul in atmosfera primara, bogata in vapori de apa (85%), bioxid de carbon (10-15%), azot (1-3%) şi gaze acide. Dupa aceea, in perioada de 3,5 – 3,0 miliarde de ani precedenţi, au aparut cianobacteriile, care au inceput sa fabrice oxigen prin fotosinteza. Treptat atmosfera s-a imbogaţit in oxigen molecular şi a devenit viabila, cam cu doua miliarde de ani in urma, dupa care compoziţia in azot şi oxigen s-a stabilizat la valorile de azi. In ultimele secole, insa, au aparut modificari in compoziţia aerului, prin concentrarea in acesta a diferitelor tipuri de gaze toxice şi a unor clase de aerosoli, toate legate de activitaţile omului.
Compoziţia actuala a aerului variaza şi in funcţie de altitudine, ramanand cea cunoscuta pana la 80 km de la sol. Peste aceasta inalţime incepe disocierea oxigenului molecular in doi atomi foarte activi chimic. Principala sursa de oxigen la nivelul solului ramane fitoplanctonul, algele verzi, brune şi roşii, care, impreuna, produc peste 70% din oxigenul terestru prin efectul de fotosinteza.
2. POLUAREA AERULUI
In timpul verii, poluarea aerului are drept cauza principala ozonul, produs mai ales de traficul rutier, in condiţii de insoleiere puternica şi de stagnare a aerului. In schimb pe timp de iarna, poluarea işi schimba provenienţa şi este produsa mai ales de oxizii de azot şi de sulf, ca şi de particulele ce provin de la centralele termice şi incalzirile individuale. Temperatura, vantul şi precipitaţiile au o influenţa determinanta asupra dispersiei poluanţilor in atmosfera. Astfel, perioadele anticiclonice, caracterizate de o vreme calma, cu vant slab, concura la creşterea concentraţiei de poluanţi la nivelul solului. In acest fel nici zonele de munte nu mai sunt cele mai indicate locuri pentru oxigenare, mai ales din cauza intensificarii traficului rutier şi a urbanizarii vailor, situaţii in care, pe timp de vara, curenţii de aer cald se degaja din vaile adiacente şi concentreaza poluanţii spre varfuri. In toate aceste cazuri traficul rutier este raspunzator de producerea a peste 48% din emisiile de oxizi de azot, cam de trei ori mai multe la motoarele Diesel decat la cele pe benzina. Un vehicul reglat necorespunzator poate polua mediul in care circula de 30-50 de ori mai mult decat in cazul in care reglajul combustiei ar fi corect. Se includ aici şi poluarile ce se produc din cauza creşterilor de consum cu pana la 40% mai mari decat in cazul reglajelor corespunzatoare. Cat priveşte poluarea din cauza celorlalte substanţe, putem face urmatoarea grupare pe sortimente chimice:
◠In cazul bioxidului de sulf (SO2) se constata ca, in proporţie de cca 90%, el provine de la surse fixe de combustie, cum sunt centralele termice care funcţioneaza pe baza de combustibili petrolieri lichizi sau pe carbune. In contact cu umiditatea din aer, bioxidul de sulf se transforma in acizi sulfuros şi sulfuric şi participa efectiv atat la fenomenele de ploi acide, cat şi la degradarile directe ale cladirilor şi monumentelor din marile oraşe. In acest sens este data ca exemplu China care, in anul 2006, a devenit prima ţara din lume prin emisiile de bioxid de sulf produse, acestea prezentand, intre anii 2000 – 2005, o creştere de peste 27%;
◠Degajarile de amoniac apar mai ales in zonele periferice in care funcţioneaza ferme pentru creşterea animalelor.
◠Oxizii de azot provin in special din procesele de combustie ale motoarelor termice de tip Diesel (vehicule terestre, vapoare ş.a.). Sub efectul razelor solare, oxizii de azot şi diverşi compuşi organici volatili sufera transformari chimice din care rezulta, printre alte substanţe, ozonul. Acesta ramane stabil, mai ales in afara aglomeraţiilor urbane, contribuind la efectul coroziv al aerului ambiant şi la procese respiratorii daunatoare pentru persoanele ce traiesc in zonele respective.
3. REGLEMENTARILE NECESARE
Datorita diferitelor reglementari aparute pe parcurs, din 1980 ÅŸi pana in prezent, diferitele emisii de gaze toxice au scazut, pe ansamblul teritoriului Uniunii Europene, cu valori importante ÅŸi incurajatoare. Astfel, emisiile de bioxid de sulf au fost reduse cu cca 85%, cele de oxizi de azot cu aproximativ 40% iar acelea de compuÅŸi organici volatili (C.O.V.) cu peste 42%. Se mai pot da exemple in acest sens privind reducerea de particule in suspensie cu pana la 10% ÅŸi de plumb (prin generalizarea benzinei fara plumb) cu peste 95%.
4. SUPRAVEGHEREA CALITAÅ¢II AERULUI
Fiecare ţara din cadrul Uniunii Europene este obligata in prezent sa asigure, printr-o reţea vasta de staţii de inregistrarea datelor, supravegherea aerului corespunzator teritoriului sau, variaţiile create din cauza marilor circulaţii din atmosfera terestra şi calitatea minimal acceptabila a emisiilor de la marile concentrari urbane. Toate localitaţile cu mai mult de 60.000 de locuitori sunt dotate cu asemenea staţii prevazute cu o serie de captatori pentru oxizi de sulf, oxizi de azot, ozon, particule in suspensie, compuşi organici volatili etc. Incadrarea rezultatelor se face pe o scara de la 1 (excelent) la 10 (necorespunzator).
Intrata de curand in ansamblul ţarilor Uniunii Europene, Romania este, la randul ei, obligata sa se incadreze tuturor reglementarilor ce se refera la puritatea aerului, la reducerea noxelor rezultate din procesele de ardere şi la controlarea riguroasa a acestor emisii. Cat priveşte aspectul benefic al iniţiativelor menţionate, acesta va putea fi constatat in curand de catre locuitorii marilor noastre aglomeraţii urbane.