Exportul romanesc. Coerenta obiectivelor, premisa a succesului
Data: 16 - 30 septembrie 2013
Publicarea Strategiei de export pentru perioada 2014 - 2020 reprezinta, incontestabil, un moment important in demersurile, la nivel national, indreptate spre fructificarea avantajelor comparative si competitive ale Romaniei. Un asemenea document ofera numeroase teme de analiza pentru elaborarea de masuri concrete la nivelul firmelor, principalelor ramuri de activitate si, evident, la scara nationala.
Inainte de toate, prezinta interes locul pe care il ocupa Romania din perspectiva competitivitatii tarilor membre ale UE, respectiv spatiul economic social si geografic in care se efectueaza circa trei patrimi din intregul nostru comert exterior. In evaluarile UE in domeniu, tara noastra se inscrie, din pacate, in Grupa 4, cu competitivitatea cea mai scazuta, atat in ceea ce priveste produsul intern brut pe locuitor, cat si intensitatea tehnologica, indicator care pune in evidenta aria de raspandire si eficienta progresului tehnic in economie. Comparativ cu statele avansate din UE in domeniul exportului - Finlanda, Marea Britanie, Olanda, Germania - tara noastra aloca cele mai putine fonduri pentru promovarea si sustinerea exportului, fapt ce se reflecta in numarul mic de brand-uri si intr-o infrastructura de transport, inclusiv portuar, la un nivel coborat. In ceea ce priveste indicele de similaritate al portofoliului de export, Romania se afla la egalitate cu Bulgaria si cu statele nord africane Tunisia si Egipt.
Desigur, pot fi mentionate si alte date, cel putin tot atat de interesante, referitoare la starea de fapt. Dar, ca orice strategie care se respecta, documentul de care ne ocupam se refera mai mult la viitor. Principala directie de actiune o constituie imbunatatirea radicala a ofertei si, in acest context, necesitatea intelegerii faptului ca nu se poate progresa daca nu se abandoneaza practica gresita de cantonare in oferta rigida din prezent. Astfel, prospectarea pietei externe devine o cerinta de o exceptionala insemnatate in ansamblul actiunilor menite sa dezvolte si sa imbunatateasca oferta de export a Romaniei.
Un alt element de cel mai mare interes il constituie indicarea concreta a tarilor-tinta spre care trebuie indreptate exporturile, nu in general, ci pe produse bine identificate. Cateva exemple vor fi de natura a arata ca exista cel putin premisele unei noi gandiri in domeniul evocat. Astfel, in ierarhia produselor romanesti cu o pondere semnificativa la export, cele care apartin constructiei de masini, echipamente si subansamble au cele mai mari sanse de a fi livrate in cantitati mai mari si in sortimente diversificate in Germania, Franta, Rusia, China, Orientul Mijlociu, Ucraina, Turcia si India. Echipamentele IT autohtone au perspective reale de a fi exportate in volume in crestere in Germania, Marea Britanie, Franta, Orientul Mijlociu, SUA, Japonia. Mobila are si va avea cea mai mare cautare in Rusia, Germania, Ucraina, alte tari membre ale CSI, Orientul Mijlociu, Franta. Diversificarea pietelor, printr-o orientare mai puternica spre SUA, China, Rusia si tarile arabe reprezinta unul dintre obiectivele majore ale Strategiei.
In acelasi document, relansarea exportului romanesc este conceputa ca un ansamblu coerent de masuri in care rolul statului se inscrie in limitele principiilor si regulilor economiei de piata, rolul principal revenind, evident, fiecarei companii. Potrivit acestei viziuni, autoritatile publice se angajeaza, intre altele, sa creasca rolul misiunilor diplomatice din domeniul economiei, sa institutionalizeze formule flexibile de consultare cu managerii autohtoni si straini, sa faciliteze accesarea fondurilor nerambursabile ale UE.
Revirimentul real nu poate fi asigurat decat prin transpunerea in practica a acestui „suflu nou“. Viziune exista, dar mai trebuie, obligatoriu, vointa politica a autoritatilor si capacitatea de actiune a intreprinzatorilor.