Un inginer despre istoria si arta ospitalitatii in turismul romanesc
Data: 1-15 octombrie 2010
Semnalam aparitia volumului Ospitalitatea in turismul romanesc. Secolele XIX – XX – XXI. Vacante placute in statiunile din Romania, realizat de prof. ing. dipl. Stere Stavrositu. Autor al mai multor lucrari consacrate, in cea mai mare parte, sistemului alimentatiei publice din perspectiva raporturilor interumane, Stere Stavrositu demonstreaza, prin noua lucrare, nu numai o cunoastere aprofundata a domeniului abordat, ci si capacitatea de a oferi un bogat material informativ, in sprijinul turistilor romani si straini.
Desigur, aceasta scurta prezentare nu poate sa cuprinda nici macar un inventar al temelor tratate, dar suntem convinsi ca, prezentindu-l pe autor, vom trezi interesul justificat al unui cerc larg de cititori.
Diplomat in inginerie alimentara, Stere Stavrositu marcheaza, in acest an, implinirea a sase decenii de activitate in acest domeniu. ?i nu este vorba despre orice fel de activitate, ci despre una care i-a permis, pornind de la treptele de „jos“ ale profesiei (de pilda, la Centrala de Turism ONT Litoral), sa acumuleze o experienta deosebit de bogata, care ii confera o autoritate profesionala de necontestat. CV-ul sau include si o remarcabila activitate in calitate de profesor la Colegiul Comercial Carol I din Constanta, unde a predat – cu un incontestabil talent didactic – tainele gastronomiei si, mai ales, tehnica servirii in unitatile de alimentatie publica. Aceasta experienta i-a permis sa ridice rolul sau de formator de scoala prin contributia sa la constituirea Centrului de Formare a Resurselor Umane in Turism din Constanta. Practic, a devenit unul dintre principalii formatori ai... formatorilor.
Asa cum mai relevam, valoarea cartii consta in sublimarea cunostintelor autorului in informatii deosebit de utile. Judecatile sale de valoare au, astfel, o greutate specifica deosebita. În acelasi timp, nu putem omite demersul istoric al autorului, si anume concludenta trecere in revista a peste un secol de turism romanesc, prin „imbratisarea” perioadei cuprinse de la cumpana secolelor IX si XX, pina in zilele noastre. Este o istorie a unitatilor de cazare, in special a hotelurilor ca unitate-tip care a asigurat, dintotdeauna, posibilitatea optima de practicare a turismului. Este un unghi de abordare inedit, care ofera cititorului numeroase surprize placute. Cum era si firesc, in acest tablou, litoralul romanesc ocupa un loc consistent. Sunt trecute in revista elemente definitorii pentru Constanta ca statiune balneo-climatica maritima, cu o componenta turistica accentuata, precum si pentru statiunile Mamaia, Eforie Sud si Eforie Nord, Techirghiol si Mangalia (cu „subdiviziunile” lor).
Lucrarea prezinta, in detaliu, unitatile functionale de cazare si alimentatie din principalele zone turistice ale tarii. În ultima parte, gasim texte antologice, care privesc zonele de interes ale turistului, respectiv ospitalitatea serviciilor de care poate beneficia.