Dr. ing. Eugeniu Iordachescu, la 87 de ani

În deceniul nouă al secolului trecut, când frenezia demolărilor, mascată de sintagma „plan de sistematizare", ameninţa să transforme în simple amintiri zeci de monumente de patrimoniu din întreaga ţară, un om a avut curajul de a propune şi priceperea de a realiza mutarea unor clădiri de dimensiuni şi greutăţi impresionante, salvându-le astfel de la pieire: inginerul Eugeniu Iordăchescu.

Eugeniu Iordăchescu s-a născut la 8 noiembrie 1929, la Brăila. După absolvirea Institutului de Construcţii din Bucureşti - Facultatea de Poduri şi Construcţii Masive, în anul 1953, a desfăşurat o bogată activitate inginerească pe şantiere de construcţii din Capitală, în institute de proiectări şi în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), participând la proiectarea şi realizarea a numeroase clădiri şi ansambluri de clădiri şi ulterior coordonând, în calitate de director general al Direcţiei generale de dezvoltare şi administraţie locativă din PMB, construcţiile de locuinţe şi obiective comerciale şi social-culturale din Bucureşti.

În paralel cu activitatea de proiectare şi cu cea de execuţie, ing. Eugeniu Iordăchescu a desfăşurat şi o activitate didactică în învăţământul superior, fiind asistent la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie - Catedra de rezistenţa materialelor şi mecanică aplicată (1960 - 1969), respectiv la Institutul de Construcţii - Catedra de rezistenţa materialelor (1970 - 1974).

După cutremurul din 1977, a participat la expertizarea unor clădiri avariate şi la proiectarea, respectiv verificarea proiectelor de consolidare a acestora, realizând şi izolarea antiseismică a acceleratorului de particule de la Centrul de Fizică Nucleară din Măgurele.

În anul 1984, ing. Eugeniu Iordăchescu a obţinut titlul ştiinţific de doctor  inginer cu teza „Concepţia, calculul, proiectarea şi tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor". Domnia sa a elaborat metode de calcul şi tehnologii noi în domeniu - concretizate în două brevete de invenţie - care i-au permis executarea unor lucrări de translatare şi rotire a construcţiilor de o importanţă deosebită atât pentru istoria ingineriei româneşti, cât şi pentru conservarea patrimoniului naţional. Totodată, este coautor şi la brevetul de invenţie „Procedeu şi dispozitive pentru protecţia antiseismică a construcţiilor".

Cunoştinţele acumulate în domeniul deplasării clădirilor au fost puse în practică, în mod strălucit, în anii ´80 ai veacului trecut. Numai în Bucureşti, începând cu Schitul Maicilor (datând din 1726, mutat pe actualul amplasament în 1981) şi terminând cu Biserica Sf. Ştefan - Cuibul cu barză (datând din 1760, mutată în 1988), ing. Iordăchescu a reuşit să salveze şapte biserici ortodoxe, o clopotniţă, Palatul Sinodal - toate monumente istorice - patru blocuri şi un imobil de locuinţe. O menţiune aparte merită statuia Domniţei Bălaşa, operă a sculptorului Carol Stork datând din 1881, mutată în 1988 la 20 m în faţa bisericii care poartă numele fiicei voievodului Brâncoveanu. Dacă mutarea Schitului Maicilor a constituit o premieră naţională, deplasarea clopotniţei şi bisericii mănăstirii Mihai Vodă - ctitorie a lui Mihai Viteazul (1594), în noiembrie 1985, a reprezentat atunci o performanţă unică pe plan mondial: ansamblul, cântărind aproape 3400 t, a fost translatat în plan înclinat pe distanţa de 289 m şi coborât 6,2 m pe verticală. De asemenea, Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, un „colos" de circa 9000 t, datând din 1912 şi mutat la începutul anului 1985, rămâne cea mai grea construcţie mutată până acum în România. Acestora li se adaugă alte blocuri de locuinţe, un sediu de bancă, o casă memorială, un spital şi un turn de puţ metalic, mutate de pe amplasamentele lor iniţiale şi aflate în oraşele Alba Iulia, Craiova, Miercurea Ciuc, Petrila, Râmnicu Vâlcea, la mănăstirea Râmeţ şi la exploatarea de cărbune Câmpul lui Neag.

Dr. ing. Eugeniu Iordăchescu a publicat peste 40 de articole în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, fiind şi coautor la două cărţi: „Culegere de probleme de rezistenţa materialelor", publicată la Editura Tehnică - vol. I (1969) şi vol. II (1975) - şi „Translaţia construcţiilor" (1988), prima lucrare în acest domeniu din literatura tehnică românească. De asemenea, a participat cu comunicări ştiinţifice la mai multe conferinţe şi congrese, desfăşurate în România şi în alte ţări.

După 1989, deşi ajuns la vârsta pensionării, inginerul Iordăchescu şi-a continuat cu mult succes activitatea profesională: până în 1995 a fost consilier şi şef de proiect la Institutul Proiect Bucureşti, apoi director tehnic la Industrial Export (1995 - 1997), expert tehnic al Fondului Proprietăţii de Stat, consilier al preşedintelui BRD-GSG, vicepreşedinte al Corpului Experţilor Tehnici din România, secretar general al Asociaţiei Inginerilor Constructori din România (AICR) şi preşedintele Comisiei de Monumente Istorice al AICR. Este membru fondator al Asociaţiei Medical-Creştine Christiana. 

Pentru meritele sale, dr. ing. Eugeniu Iordăchescu a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, iar în acest an, a fost propus, de AGIR şi ASTR, pentru a primi titlul de Cetăţean de Onoare al Capitalei României, oraş la a cărui înfăţişare actuală a contribuit atât de mult.

La Mulţi Ani, domnule inginer Eugeniu Iordăchescu!