In memoriam Profesorul Gheorghe Zgura

La 28 noiembrie se implineste un an de la trecerea in eternitate a Profesorului GHEORGHE ZGUR?, Rector al Universitatii Politehnica din Bucuresti, intre anii 1992 – 2000.
Gheorghe Zgura a fost, timp de 48 de ani, cadru didactic la Facultatea de Tehnologia Constructiilor de Masini – devenita ulterior Facultatea de Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice. A condus Politehnica din Bucuresti intr-o perioada de profunde schimbari pentru toata tara, perioada in care invatamintului, in general, si celui superior, in special, ii revenea un rol de mare importanta, atit pe linia propriei perfectionari, cit si ca participant la reasezarea Romaniei pe baze noi.
A fost fast faptul ca Rectorul Politehnicii din acei ani grei, convulsionati, dar, in fond, frumosi si datatori de sperante, a fost profesorul Gheorghe Zgura, un om calm, echilibrat, plin de rabdare, capabil sa invinga greutatile si rautatile inerente momentului. Ca prorector al Politehnicii in acei ani, am fost martor si participant la multe situatii cind tactul si rabdarea Rectorului nostru s-au dovedit salvatoare.
Directia in care s-a excelat, dovedindu-se de mare eficienta, a fost cooperarea academica internationala. S-au incheiat sute de acorduri cu universitati de prestigiu din toata lumea. Numeroase personalitati academice, savanti recunoscuti pe plan mondial, printre care si laureati ai Premiului Nobel, au devenit doctori Honoris Causa ai Universitatii Politehnica din Bucuresti. S-au desfasurat sute de proiecte comunitare, de care au beneficiat mii de studenti si cadre didactice.
Profesorul si Rectorul Gheorghe Zgura, el insusi un om de stiinta cu bogate si recunoscute contributii, a fost doctor in stiinte si conducator de doctorat, membru al Academiei de ?tiinte Tehnice din Romania, al Academiei Romano-Americane de Arte si ?tiinte, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Nord din Baia Mare, detinator al Premiului Aurel Vlaicu al Academiei Romane, a numeroase alte premii, diplome si distinctii.
Sot model, iubitor, plin de bonomie si humor, a murit regretat de rude, prieteni si apropiati, si nu numai. Si, poate, de acolo de unde l-a asezat Domnul, ne priveste acum cu blindete, cu zimbetul sau intelegator, pe care, sunt sigur, Dumnezeu i l-a lasat .