English
Comunitatea academică din România este în doliu după trecerea la cele veșnice a prof. univ. dr. ing. Nicolae Iliaș, personalitate de marcă a învățământului superior tehnic și fost Rector al Universității din Petroșani în perioada 1990 - 2004.
Profesorul Nicolae Iliaș, născut la 30 august 1935, în localitatea bănățeană Ohaba-Forgaci, azi sat al comunei Boldur de lângă Lugoj, și-a făcut studiile primare în satul natal, urmând apoi cursurile Liceului Coriolan Brediceanu din Lugoj, pe care le-a absolvit în 1953.
În perioada 1953 - 1958 și-a continuat pregătirea profesională la Facultatea de Mine a Institutului de Mine din Petroșani, unde a devenit asistent universitar. În 1960, a fost selecționat pentru studii doctorale la Institutul de Mine din Leningrad. După obținerea doctoratului (1964), s-a reîntors la Petroșani, dedicându-se unei prodigioase activități didactice și științifice.
În anul 1973 a obținut titlul de profesor universitar, iar în 1974 pe cel de conducător de doctorat, în această calitate îndrumând activitatea a peste 100 de specialiști care, în perioada 1977 - 2025, au dobândit titlul științific de doctor-inginer.
Dintre funcțiile de conducere pe care le-a deținut, menționăm: decan al Facultății de Mine (1967 - 1968), decan al Facultății de Electromecanică Minieră (1972 - 1980), șeful Catedrei de Mașini Miniere (1985 - 1990) și Rector al Universității din Petroșani (1990 - 2004).
Activitatea sa științifică a început devreme, în perioada facultății, și s-a manifestat permanent prin interesul deosebit față de știință, inginerie și activitatea didactică. În calitate de Rector al Universității din Petroșani, a deschis afirmarea națională și internațională a instituției pe care a condus-o. Este, de asemenea, de subliniat că, între profesorii și cercetătorii de mare valoare care lucrează în domeniul ingineriei industriale, profesorul Nicolae Iliaș poate fi considerat cu certitudine că a fost un lider de necontestat. Totodată, s-a bucurat de un binemeritat prestigiu, datorat îndelungatei sale activități, finalizate cu peste 500 de articole publicate în reviste de specialitate, peste 30 de cărți, tratate și monografii, peste 20 de brevete de invenție și zeci de contracte de cercetare științifică.
Meritele științifice i-au atras și o reputație pe măsură, fiind membru și expert-evaluator în Comitetul Internațional de Organizare a Congreselor Mondiale Miniere din Varșovia - Polonia, Societatea Internațională a Profesorilor Minieri SOMP din Londra - Marea Britanie, Fundația Națională de Cercetare-Dezvoltare „Shota Rustavelli" din Tbilisi - Georgia, Uniunea Tehnico-Științifică de Mine, Geologie și Metalurgie din Sofia - Bulgaria, Centrul Internațional de Informații Științifice și Tehnice de la Moscova, Consiliul Consultativ de Cercetare al Institutului Biografic American din Raleigh, Carolina de Nord - SUA, Asociația Balcanică Minieră BALKANMIN din Sofia - Bulgaria, Organizația Mondială de Mineralogie OMM din Monaco - Principatul Monaco, Asociația Internațională a Președinților de Universități IAUP din Oxford - Marea Britanie, Societatea Europeană de Integritate Structurală ESIS din Darmstadt - Germania. A fost membru al Academiei de Științe Miniere și Academiei de Științe Naturale a Federației Ruse, Academiei Braziliene de Științe și Cultură, Academiei de Științe ale Transporturilor, Academiei Internaționale a Școlilor Superioare și Academiei de Științe Miniere, ultimele trei din Ucraina.
În țară, a fost președintele Secției Ingineria petrolului, minelor și geonomiei, din Academia de Științe Tehnice, precum și membru al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (coordonatorul programului Cărbune și alte resurse fosile), Comitetului Național Minier Român (prim-vicepreședinte), Asociației Naționale a Managerilor și Evaluatorilor de Mediu, Agenției Române de Atestare a Calității în Învățământul Superior și Asociației Generale a Inginerilor din România (în anul 2001, a înființat Filiala Petroșani a AGIR, fiind multă vreme președintele acesteia).
De asemenea, a fost membru în Consiliile științifice ale unor prestigioase institute de cercetare științifică naționale și internaționale.
S-a remarcat și în calitate de expert-evaluator ARACIS, CNCSIS și pentru proiecte internaționale, de membru în colegiile de redacție a numeroase publicații științifice naționale și internaționale și de cetățean de onoare al județului Hunedoara, al municipiului Petroșani și al comunei natale Boldur din județul Timiș.
Ca o recunoaștere a realizărilor personale, universitățile cu profil minier din Miskolc, Harkov, Sofia și Moscova, precum și cele din Ploiești, Baia Mare și Chișinău i-au acordat titlul onorific de Doctor Honoris Causa.
Pentru îndelungata activitate didactică, științifică, culturală și pastoral-misionară, profesorul Nicolae Iliaș a fost prezentat în diferite monografii și anuare interne și externe și distins cu peste 100 de premii, diplome de onoare și de excelență, plachete aniversare, ordine și medalii naționale și internaționale.
A mai fost distins cu Ordinul Național „Steaua României" în grad de ofițer (2000), Crucea de Aur Patriarhală - cea mai înaltă distincție acordată de Patriarhia Română (2002) și Medalia de Aur la Salonul Internațional al Invențiilor Eureka de la Bruxelles - Belgia (2002).
Carismatic, mereu inspirat, enciclopedic, deschis dialogului, tenace în susținerea ideilor și deciziilor sale, prof. univ. dr. ing. Nicolae Iliaș a fost un punct de referință pentru toți cei care l-au cunoscut.
Dincolo de schița scurtă a portretului unei personalități deosebite, al unui Om adevărat, elegant, dar discret, suntem îndreptățiți să spunem că avem suficiente argumente pentru a-l așeza în galeria celor care au făcut cinste Universității din Petroșani, lumii academice, țării întregi.
