English
Caracterul tot mai complex al fenomenelor economico-sociale din prezent - determinat de creșterea numărului de factori interni și externi aflați în conexiune - provoacă dificultăți suplimentare în cunoașterea și interpretarea corectă a unor elemente esențiale ale lumii în care trăim.
Dacă discutăm, bunăoară, despre creșterea economiei românești în prima jumătate a anului - 5,8% spor față de intervalul similar din 2016 - în condițiile în care limităm analiza numai la resurse sau numai la utilizarea produsului intern brut, ajungem la concluzii eronate. Cât timp s-au înregistrat majorări sau cote aproape identice cu amintitul referențial la toți factorii sectoriali ai PIB, chiar dacă nivelul cel mai înalt de creștere a volumului de activitate (8%) vizează comerțul, nu este justificată formula potrivit căreia acest sector a fost exclusiv „motorul" economiei. La fel, dacă luăm în considerare, la capitolul utilizări, doar faptul că exportul net a căpătat semnul minus (-0,7%) se impune să detaliem măcar elementele principale ale comerțului exterior, respectiv exportul de bunuri și exportul de servicii. Adică, nu vom consemna (măcar) avansul considerabil (de peste 10 procente) al exportului de servicii, mai ales în sfera productivă.
Pentru că tot ne-am referit la comerțul exterior, sporul de peste 8% în materie de export nu poate fi explicat fără luarea în considerare a situației pe principala piață externă a României, respectiv zona euro. Dacă, deocamdată, conjunctural, economia din partea cea mai avansată a Uniunii Europene n-ar cunoaște o perioadă de boom nu ar fi fost posibil rezultatul obținut de România și, pe cale de consecință, n-ar fi sporit semnificativ contribuția industriei la creșterea exportului românesc din actuala perioadă.
De asemenea, evaluări eronate au apărut în condițiile nesocotirii raportului dintre parte și întreg. De exemplu, dacă se discută, la modul general, despre rezultatele din sfera cercetării științifice, mai ales sub impactul subfinanțării, situația de ansamblu nu poate fi considerată, în niciun mod, drept acceptabilă. Dacă analiza devine ceva mai profundă, constatăm că există „oaze" de creație științifico-tehnică remarcabile. Bineînțeles, și în aceste cazuri, condiționarea rezultatelor de volumul și calitatea finanțării se cere luată în calcul cu prioritate. Dintre performanțele care pot fi prezentate reținem, acum, că 170 de ingineri români de la Centrul de cercetare Bosch din comuna clujeană Jucu au obținut progrese deosebite la elaborarea de proiecte pentru mașinile și orașele viitorului. Fără îndoială, alocările de fonduri au avut o contribuție substanțială la obținerea unor asemenea rezultate. La fel, sunt institute naționale de cercetare și dezvoltare care - prin fonduri proprii, prin accesarea de resurse financiare diverse, în special fonduri europene pentru anumite programe la scară continentală - au înregistrat un bilanț fructuos.
Trecerea demersului analitic, de tip ingineresc, de la aparențe la esențe, reprezintă un imperativ major în condițiile în care economia românească se confruntă cu numeroase dificultăți generate de factori diverși, atât interni, cât și externi. Situațiile din sferele infrastructurii de transport, din domeniul pregătirii forței de muncă potrivit cerințelor economiei reale, din sfera procesării produselor agricole, amânarea finalizării strategiei energetice etc. își au cauze de adâncime identificabile doar prin analiza esențelor legate mai ales de politici publice deficitare, provocate - la rândul lor - de incompetență, corupție, deficit de viziune. De aici, necesitatea mereu subliniată în paginile publicației noastre de a dezbate, cu precădere, aceste elemente de fond pentru că numai astfel se pot propune soluții fezabile, consonante, deopotrivă, cu interesul public și cu binele public.
