English
Nu este nimic neobișnuit în faptul că au avut și au loc dezbateri pe tema ritmului de creștere a economiei românești în 2018, cu deschiderea, la rândul ei, firească spre anul în curs și spre un orizont temporal mai îndelungat. Ceea ce atrage, însă, cu deosebire atenția, în legătură cu estimările-semnal ale Institutului Național de Statistică (INS) este faptul că, în dezbaterea publică, nu ocupă locul care i se cuvine strict necesara abordare științifică, inclusiv de natură metodologică, a acestei teme.
Așadar, prima estimare-semnal a INS indică un spor de produs intern brut în 2018 de 4,1%. Această informație este, însă, pusă într-un anumit context. O serie de date, în funcție de care se efectuează calculele, au fost revizuite. Aproape toate în... minus. A atribui acestui fapt sensuri și semnificații reprobabile reprezintă un demers imposibil de acceptat. Evitând să intrăm în detalii, se impune a preciza că procesul de calculare a evoluției PIB este determinat - și în cazul țării noastre - de metodologia aplicată la scara întregii Uniuni Europene. Datele disponibile parcurg diferite etape de agregare. În funcție de aceste date, s-a stabilit, la nivel comunitar, un fel de „calendar" al comunicatelor oficiale, la nivel național și, simultan, la scara UE. Astfel, la 70 de zile după încheierea anului de referință (în cazul nostru, 2018) se publică estimările-semnal, la 9 luni se prezintă datele semidefinitive, iar abia după 21 de luni ni se pun la dispoziție datele definitive. În prezent, nu dispunem de date definitive decât pentru anul... 2016.
Probitatea științifică impune, deopotrivă, rigoare și responsabilitate. Prin urmare, revizuirile la care a recurs INS sunt absolut normale; nu au nimic ocult, mai ales că sunt, într-o măsură foarte mare pe... minus. Așa s-a ajuns la o estimare-semnal a sporului de PIB de „numai" 4,1%.
Sigur, există diferențe față de prognoza oficială, dar fie și numai acest fapt arată că s-a procedat și se procedează corect. Urmează să se analizeze cauzele de fond implicate în comunicatul INS, dar tocmai din această perspectivă nu este de recomandat să ne pronunțăm înainte de finalizarea unei asemenea operațiuni metodologice. Până una-alta, dacă acceptăm ideea că „totul se judecă prin comparație", ritmul de creștere a PIB în România în anul precedent se situează pe locul al patrulea pe ansamblul Uniunii Europene. Este un loc cât se poate de onorabil. Marile puteri economice din UE - Germania, Franța, Italia, adică exact țările care au ponderea cea mai mare în exportul României (42% din total) au înregistrat, în trimestrul IV din anul trecut, creșteri de PIB între 0,1% și 0,9%. Și pentru că am amintit de exportul țării noastre, se cere precizat că deficitul comercial a tras puternic „în jos" produsul intern brut al României.
De fapt, analize serioase pe tema abordată în acest spațiu publicistic nu sunt posibile înainte de 7 martie a.c., când INS va publica datele care vizează contribuțiile principalelor ramuri ale economiei la evoluția produsului intern brut. Dar, de pe acum, anumite aspecte apar pe prim plan. Tot ca efect al încetinirii creșterii economice în statele care importau și importă masiv din România, producția industrială a țării noastre a sporit în 2018 cu numai 3,5%, în serie brută. De aici, o contribuție mai mică - față de anii precedenți - la sporirea PIB. La fel, datele referitoare la evoluția celorlalte ramuri și subramuri atestă influența puternică a factorului extern.
Nu este, firește, singurul element care se cere luat în calcul, dar ceea ce se impune a sublinia vizează necesitatea de a se desfășura analizele pe tema evoluției produsului intern brut, ca, de altfel, a oricărui proces sau fenomen macroeconomic, exclusiv pe bază de date certe, confirmate, în primul rând, de Eurostat. Speculațiile în astfel de demersuri - care implică numai abordările științifice - sunt nu numai neavenite, ci și profund contraproductive.
