English
Am avut deseori prilejul să subliniem, în condițiile în care percepția publică este consonantă cu datele obiective, cu stările de fapt, că și stările de spirit din societate au un suport tonic, de necontestat. Nu este vorba de a supune atenției cititorilor un eseu referitor la un segment al realităților noastre, ci despre o abordare care depășește imediatul și proiectează o imagine cât mai veridică a legăturii dintre prezent și viitor, începând cu implicațiile de ordin personal (în primul rând, profesional) și terminând cu tendințele care vizează societatea, în ansamblu.
Ce impresie ne induc ritmurile de creștere de peste 20%, de peste 30%, la nivelul unui an? Prima reacție este aceea de a ține seama de „baza de pornire". Dacă avem de-a face cu un nivel redus de activitate, sporurile procentuale se cer interpretate ca atare, cea mai mare importanță prezentând dinamicile în expresia lor materială, absolută.
Când ani la rând (după criza globală care a fost provocată, în mare măsură, de situația din domeniul construcțiilor, în special ca efect al „bulei imobiliare"), s-au înregistrat alternări conjuncturale ale unor sporuri cu diminuări semnificative, iată că primele luni ale anului în curs indică, în România, un incontestabil reviriment al activității din domeniul construcțiilor. Recentul comunicat al Institutului Național de Statistică (INS) privind stările de fapt din construcții în luna aprilie 2019 conține date demne de tot interesul, inclusiv (și, poate, în primul rând) pentru serviciile oferite de colegii ingineri. În primele patru luni, volumul activităților din construcții în serie brută a crescut (atenție!) cu 17,8%, iar în funcție de zilele lucrătoare și de sezonalitate, cu 10,5%.
Desigur, intervalul menționat este relativ scurt, ceea ce impune prudență în materie de evaluări, de anticipări pe termen mai lung, însă, de pe acum, sunt evidente unele procese și fenomene care pot și trebuie să focalizeze atenția noastră, a tuturor. Bunăoară, o temă predilectă a dezbaterilor publice este aceea definită prin formula: cum se reflectă creșterea PIB în buzunarul cetățeanului? Ei bine, în primele patru luni, volumul activității la construcțiile rezidențiale a sporit, în serie brută, cu 26% în intervalul ianuarie - aprilie 2019. Este, desigur, doar un element al nivelului de trai, însă unul care privește perspectiva, nu numai prin prisma resurselor financiare, ci și a încrederii în viitor. Nu este aici la mijloc un slogan, ci încă o dovadă a relației dintre percepție și realități.
Dacă tot vorbim despre tendințe, se impune a consemna că nici construcțiile nerezidențiale, nici construcțiile inginerești nu sunt cu mult în urmă, ca dinamică, față de cele rezidențiale. Se înregistrează sporuri de peste 10 procente atât în privința volumului de activitate, cât și în materie de obiective concrete. Detalierile sunt consemnate în comunicatul INS și fiecare cititor are posibilitatea să le cunoască, să le evalueze. Ceea ce interesează, înainte de toate, privește factorii care contribuie la revirimentul din acest an al sectorului construcțiilor. Tema este vastă și impune studii pe măsură, însă este evident că un rol important îl au măsurile de politică publică referitoare, în special, la creșterea salariului minim pentru sectorul construcțiilor, în paralel cu „dezghețarea" unor proiecte de mari investiții, mai ales în domeniul infrastructurii, din sectorul public și prin promovarea parteneriatului public-privat. Așadar, realitățile nemijlocite, de această dată, la scară națională, ne oferă teme majore de reflecție, ca premise ale unor acțiuni eficiente la nivel de bază. Sunt temeiuri suficiente de a fi permanent conectați la statisticile oficiale în vederea identificării de căi și mijloace utile pentru îmbunătățirea propriei activități, ca parte indisolubilă a întregului reprezentat de economia românească în context european și mondial.
