English
Am citit, cu deosebit interes, articolul publicat în numărul 16 (662) al Universului ingineresc, articol dedicat inițiațivei Primăriei Municipiului București, privind demararea unei acțiuni de creare a unui pol cultural în zona Parcului Carol I.
Inițiativa prof. univ. dr. arh. Tomnița Michaela Florescu, viceprimar al Capitalei, trebuie salutată și susținută de toți cei în măsură s-o facă, mai ales că transpune o idee mai veche, lansată de prof. univ. as. dr. ing. DHC Mihai Mihăiță și publicată în urmă cu opt ani în lucrarea „Parcul Național al Științei și Tehnologiei". În această lucrare este inclusă propunerea de a se îngloba în concept și Gara Filaret, monument de patrimoniu și de arhitectură feroviară, prima gară a Bucureștiului de pe cea dintâi linie construită pe teritoriul Principatelor Unite, linia București Filaret - Giurgiu.
De fapt, predecesorii noștri au avut viziunea de a propune ca, atunci când se va închide exploatarea feroviară a Gării Filaret, aceasta să fie amenajată într-un Muzeu al Căilor Ferate Române. Din nefericire, atunci când, la începutul anilor 1960 din secolul trecut, s-a suspendat activitatea feroviară, Gara Filaret a devenit Autogară.
Animați de dorința de a da curs propunerii de transformare a Gării Filaret într-un muzeu, mai ales că actualul muzeu de pe Calea Griviței nr. 193 b nu dispune de un spațiu corespunzător, Tren Clubul Român - Asociația prietenilor căilor ferate a inițiat și a obținut, cu sprijinul conducerii Ministerului Transporturilor, Hotărârea de Guvern nr. 88 din 10 februarie 1995 privind transmiterea monumentului istoric și de arhitectură Gara Filaret în administrarea Regiei Autonome „Societatea Națională a Căilor Ferate Române".
Din păcate, până în prezent, această Hotărâre de Guvern n-a fost (încă) transpusă în fapte. Oare de ce? Cum este posibil așa ceva, într-o țară care se pretinde normală?
Anul viitor (2019), la 31 octombrie, când vom marca împlinirea a 150 de ani de la darea în exploatare a linie București Filaret - Giurgiu, ne vom afla în situația de a nu aprecia la adevărata ei valoare tocmai Gara Filaret. Cum să marcăm acest eveniment aniversar cât timp linia este închisă de peste 13 ani, iar Gara Filaret nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost cândva, devenind acum o autogară privată al cărei aspect nu mai este cazul să-l comentăm? Dacă despre linia feroviară aflăm că se află în curs de derulare un studiu de fezabilitate pentru modernizarea acesteia și, implicit, pentru refacerea podului de peste râul Argeș, de la Grădiștea, despre Gara Filaret nu știm nimic. Numeroasele noastre intervenții derulate de-a lungul anilor, la nivelul conducerii ministerului de profil, au rămas fără ecou.
De fapt, am primit un singur răspuns, și anume cel emis de Direcția juridică, la data de 17 mai 2016, din care cităm: „(...) Ministerul Transporturilor nu poate interveni și nu este răspunzător de deciziile luate de către Compania Națională „CFR" SA, în aplicarea dispozițiilor art.4, alin (1) și (2) din OUG nr. 109/2011, care menționează faptul că:
Art.4 - (1) Autoritatea Publică tutelară și Ministerul Finanțelor Publice nu pot interveni în activitatea de administrare și conducere a întreprinderior publice.
(2) Competența luării deciziilor de administrare și a deciziilor de conducere a întreprinderii publice și răspunderea, în condițiile legii, pentru efectuarea acestora revine consiliului de administrație și directorilor, dacă le-au fost delegate atribuțiile de conducere, sau, după caz, consiliului de supraveghere a directoratului".
Oare chiar așa stau lucrurile? Dar din 1995 și până în 2011 de ce nu s-a întreprins nimic?
Considerăm că a sosit timpul ca organele în drept să se sesizeze și să acționeze în consecință. Calea Ferată Română, care - așa cum am mai menționat - va împlini, în 2019, 150 de ani de existență, chiar dacă în ultimii ani a fost pe nedrept neglijată, merită să-și recapete prima ei gară din București și s-o transforme într-un muzeu, așa cum și-au dorit predecesorii, un muzeu care să completeze, în cel mai fericit mod cu putință, „polul cultural din zona Parcului Carol I".
TCR - Tren Clubul Român - Asociația prietenilor căilor ferate
Octavian Udriște,
Președinte
*
Considerăm oportun să aducem în sprijinul apelului pe care îl publicăm două documente oficiale care atestă, într-o manieră indubitabilă, responsabilitatea autorităților în legătură cu desconsiderarea unei propuneri care vizează, odată cu păstrarea unei mărturii de preț a valorii procesului de dezvoltare a căilor ferate române, promovarea unor idei și concepte care se subsumează interesului public.
Astfel, în HG nr. 88/1995 se menționează, fără niciun fel de rezerve, faptul că „Monumentul istoric și de arhitectură «Gara Filaret» se transmite Regiei Autonome «Societatea Națională a Căilor Ferate Române»". Prin urmare, responsabilitatea față de ceea ce urma să devină amintitul monument istoric și de arhitectură revenea integral RA „Societatea Națională a Căilor Ferate Române". Deși în anul 1998 s-a procedat, în condiții discutabile, la divizarea acestei societăți care, prin însăși natura ei, a reprezentat și trebuia să reprezinte un tot unitar, amintitul act normativ își păstra integral valabilitatea. Nu i-a interesat atunci nici pe ministrul Transporturilor și nici pe vreuna dintre societățile rezultate din divizarea RA „Societatea Națională a Căilor Ferate Române" modul în care se cuvenea să fie transpusă în realitate HG nr. 88/1995. În aceste condiții, s-a ajuns la situația în care Gara Filaret nu a mai reprezentat și nu mai reprezintă ceea ce inițial se decisese la nivel guvernamental. Deosebit de important este art. 4 din amintita HG prin care se preciza expres: „Bunurile proprietate publică a statului transmise potrivit art.1 (transferul respectiv - n.r.) se vor evidenția de către Regia Autonomă «Societatea Națională a Căilor Ferate Române», în mod distinct, în patriminiul acesteia, urmând a fi folosite numai (sublinierea noastră - n.r.) ca Muzeu tehic al Căilor Ferate Române". Art.5 era și mai elocvent: „Regia Autonomă «Societatea Națională a Căilor Ferate Române» va lua măsuri de protejare, conservare, punere în valoare și restaurare, în condițiile legii, a Monumentului istoric și de arhitectură «Gara Filaret»". Întrucât, de regulă, se invocă în asemenea circumstanțe și aspectele de ordin financiar, merită să reținem și ceea ce conține art.6: „Cheltuielile privind restaurarea și amenajarea Monumentului istoric și de arhitectură «Gara Filaret» și a terenului aferent acestuia, ca Muzeu Tehnic al Căilor Ferate Române, se vor suporta de către Regia Autonomă «Societatea Națională a Căilor Ferate Române»".
Măsura în care această Hotărâre a Guvernului a fost aplicată o oferă actuala situație a ceea ce urma să devină „monument istoric", așa cum rezultă și din memoriul adresat Ministerului Transporturilor de Tren Clubul Român.
Ne abținem să comentăm, așa cum se cuvine, răspunsul respectivului minister deoarece faptele conținute în răspunsul Direcției Juridice a MT din 17 mai 2010 vorbesc - cum se spune - de la sine.
După ce recunoaște că Ministerul Transporturilor este emitentul actului normativ menționat, răspunsul conține următoarea afirmație: „Faptul că această Hotărâre nu poate fi imputabilă Ministerului Transporturilor, ci părților implicate (...) care trebuiau să procedeze la predarea-primirea bunului de bază de protocol încheiat în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial".
S-ar putea aprecia că, sub aspect strict formal, Ministerul Transporturilor nu are niciun fel de răspundere în legătură cu aplicarea unui act normativ care privea, totuși, aria de activitate a acestei instituții (includea Regia Autonomă „Societatea Națională a Căilor Ferate Române").
Nimeni și nimic nu poate împiedica structuri publice precum Ministerul Transporturilor să înțeleagă rostul transformării Gării Filaret într-un Muzeu tehnic al Căilor Ferate Române. În definitiv, era o cauză care se înscria organic în conceptul de interes public. Nu mai insistăm asupra aspectelor de ordin legislativ/normativ, deoarece este limpede că un obiectiv de importanța propunerii de transformare a Gării Filaret într-un Muzeu tehnic al Căilor Ferate Române putea fi însușită și dintr-o perspectivă civică a unei instituții care coordona și activitatea CFR.
Am considerat necesar să consacrăm un spațiu mai larg temei abordate de Tren Clubul Român - Asociația prietenilor căilor ferate deoarece avem de-a face cu unul dintre numeroasele exemple care arată cât de important este să fie depășite viziunile administrativ-birocratice, cel puțin atunci când este vorba despre păstrarea și cinstirea tradițiilor noastre naționale, de data aceasta din domeniul în care cândva România deținea poziții de frunte la nivelul întregului continent european și în care, din păcate, în zilele noastre, situația este cea binecunoscută și imposibil de ignorat. Măcar în anul Centenarului Marii Uniri ar fi fost cazul să se dea curs unor propuneri cu semnificație atât de profundă precum este cea referitoare la transformarea Gării Filaret într-un Muzeu tehnic al Căilor Ferate Române. (Redacția)
