English
Nimic mai firesc, în actuala perioadă, decât înmulțirea analizelor consacrate anticipațiilor referitoare la anul economic 2018, pe ansamblu. Deși finișul poate să ofere unele elemente noi, dificil de identificat în momentul de față, există un număr suficient de repere în funcție de care se poate afirma că vom avea o creștere economică superioară mediei pe Uniunea Europeană.
Desigur, interesează elementele de ordin cantitativ, dar, într-o anumită fază a procesului de creștere - o știu foarte bine colegii ingineri - apar indicii de ordin calitativ, cele care permit să se obțină progrese și în materie de dezvoltare economică, ceea ce vizează tocmai calitatea creșterii în raport cu finalitatea ei în plan social.
Din această perspectivă, atrage cu deosebire atenția evoluția industriei care are o pondere de aproape o pătrime în produsul intern brut. Pe ramuri de activitate, industria se situează pe primul loc, tot ca pondere. Există și o simetrie, sigur, nu strict aritmetică, între această pondere și numărul de angajați în industrie, inclusiv în ceea ce privește gama de specializări. Astfel, o parte importantă a inginerilor de toate specializările lucrează în industrie, inclusiv pentru IMM-urile din această ramură.
Cum se vede, sunt suficiente argumente pentru a consacra însemnările de față ramurii care dă „tonul" pe ansamblul activităților economico-sociale din țara noastră. Ca, de altfel, la scara întregii Uniuni Europene.
Cele mai recente date statistice oficiale reconfirmă ritmul de creștere a producției industriale superior celui pe toată economia. Sporul pe trei trimestre este de 4,5% față de plusul de PIB de 4%. Pentru a evalua corect un asemenea rezultat, se impune o comparație. Pe totalul statelor membre ale Uniunii Europene, ritmul de creștere a producției industriale, în intervalul menționat, a fost de numai 1,2%.
Nu poate fi indiferentă nici contribuția subramurilor la sporirea producției industriale a țării noastre. Chiar dacă ne-am rezuma la capacitatea de a realiza valoare adăugată, este limpede că prezintă cea mai mare importanță industria prelucrătoare. Ritmul de creștere în această subramură a fost de 5,5%.
Evoluția industriei prelucrătoare este importantă și prin prisma faptului că are o pondere considerabilă în exportul țării. Este suficient să ne gândim la industria auto, la Dacia - Mioveni și Ford - Craiova, la echipamentele din domeniul IT, la chimia de înaltă procesare, la mobilă și chiar la unele sortimente (în special bio) ale industriei alimentare pentru a ne da seama că s-au produs și se produc mutații importante în structura exportului românesc. Este adevărat, mai avem multe de făcut pentru a ajunge la acel grad de competitivitate care să ne permită o aliniere efectivă la performanțele țărilor dezvoltate, dar sunt incontestabile demersurile îndreptate spre o asemenea aliniere.
Tema exportului efectuat de industria prelucrătoare este, de fapt, tema esențială a întregii ramuri. În condițiile în care procesul investițional intern este la nivelul cunoscut (departe de posibilități și de necesități), altă cale de consolidare a industriei noastre naționale, în primul rând a celei prelucrătoare, nu există. O confirmă cele șase state membre ale UE care au avut ritmuri de creștere a industriei superioare celei românești. Producția industrială orientată, cu precădere, spre export, reprezintă una dintre cele mai puternice tendințe nu numai în Uniunea Europeană, ci pe plan global.
Dacă la toate acestea adăugăm portfoliul de comenzi existent la ora actuală, avem temeiuri să anticipăm un progres real al industriei românești în acest an centenar. Va fi încă o contribuție semnificativă la desfășurarea, în continuare, a procesului de modernizare a economiei noastre naționale, prin ridicarea unei valoroase tradiții pe o treaptă superioară, în consonanță cu cerințele zilei de azi și ale celei de mâine, pe plan continental și global.
