DESCENTRALIZAREA = REFORMA ADMINISTRATIVĂ?

Fiecare dintre noi, cel putin in calitate de contribuabil, avem drept interes major instituirea unei relatii ‘prietenoase’ cu administratia publica. Stim ca din banii nostri este intretinut un urias aparat functionaresc (termenul nu are nicio conotatie negativa) cu un patrimoniu considerabil, al carui scop declarat consta in slujirea cetateanului. Totul suna cat se poate de frumos, insa distanta dintre intentie (sa presupunem ca este pozitiva) si realitate a devenit, cu timpul, uriasa.
Acum asistam la demersuri menite (tot declarativ, cel putin) sa reduca respectiva distanta, iar solutia aleasa se numeste descentralizare. Este firesc ca, in orice domeniu de activitate, deciziile sa fie adoptate cat mai aproape de locul in care se aplica si in care urmeaza sa se produca efectele. Numai ca - si in acest caz - suntem confruntati cu situatii cel putin paradoxale.
Totdeauna lucrurile se cer examinate in functie de conditii de loc si de timp deoarece, in caz contrar, insusi obiectul analizei este deformat. Or, mai ales in urma alegerilor locale din anul trecut, prin desemnarea prin vot uninominal a presedintilor consiliilor judetene a aparut si se consolideaza un evident proces de ‘feudalizare’, in sensul unei autonomii de facto care pune - uneori - in pericol chiar si unitatea statala. Unii dintre asa-numitii ‘baroni locali’ dicteaza ‘regulile jocului’ potrivit unei retele de interese care vine - tot uneori - in contradictie cu obiectivele generale, la scara intregii tari. Daca procesul de descentralizare, asa cum este preconizat in faza de proiect, merge in directia imprimata de unii presedinti de consilii judetene, efectele negative nu vor intarzia sa apara.
Totodata, nu putem sa facem abstractie de un alt proces, respectiv cel de inlocuire a conducerii serviciilor deconcentrate. Numirea acestora exclusiv prin deciziile la nivel local poate sa duca la intarirea tipului de autonomism pe care l-am evocat. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, ramane valabila si necesitatea unei mai rationale impartiri administrativ-teritoriale a tarii, prin luarea in considerare si a regiunilor de dezvoltare. Sunt elemente strans legate intre ele, iar procesul de descentralizare nu poate fi ‘rupt’ de ele decat prin asumarea marelui risc de a face mai mult rau decat un strop de bine. Prin urmare, nu putem pune semnul egalitatii intre descentralizare si reforma administrativa in ansamblul ei. Ca parte componenta a unui intreg (reforma), descentralizarea va deveni eficienta doar daca va fi conceputa in conexiune cu restul componentelor. Daca nu, NU!