English
Întreaga comunitate a inginerilor români, toți oamenii de știință din țara noastră au suferit o grea pierdere prin dispariția eminentei personalități care a fost acad. prof. univ. dr. ing. Horia Colan.
Biografia sa a fost marcată de numeroase momente care s-au integrat organic istoriei României de după Marea Unire din 1918. S-a născut în Covasna, la 11 mai 1926. Tatăl, Gheorghe Colan, notar comunal, s-a remarcat la luptele din Mărășești, unde a participat ca voluntar. Mai târziu, a fost ales secretar general al Asociației Notarilor din România și apoi prim-pretor în mai multe localități din Transilvania. Fratele acestuia, Nicolae Colan, a fost episcop al Clujului și mitropolit al Ardealului, membru al Academiei Române.
Copilul, adolescentul, tânărul Horia Colan s-a format în atmosfera specifică unei familii care a pus totdeauna mai presus de toate valorile naționale, cele mai de seamă creații ale umanității. În această atmosferă, a urmat și a absolvit, într-o manieră strălucită cursurile primare și liceale și, la examenul de admitere, în 1944, la Școala Politehnică din Timișoara, a reușit primul la trei facultăți: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie. Și-a început cariera universitară în 1951, la Institutul de Mecanică din Cluj, ca asistent la Catedra de Știința și tehnologia materialelor, condusă de profesorul Alexandru Domsa, fondatorul învățământului ingineresc clujean. I-a succedat mai târziu prin parcurgerea tuturor treptelor ierarhiei universitare: asistent universitar (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964) și profesor (1971) la Catedra de Știința și tehnologia materialelor.
Realizările sale au fost larg recunoscute în lumea științei naționale și internaționale, fapt atestat de funcțiile pe care le-a deținut, între altele, ca președinte al Diviziei de Istoria Tehnicii și vicepreședinte al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST); președinte al Secției de Științe Tehnice și al Comisiei de Știința Materialelor ale Filialei din Cluj a Academiei Române; vicepreședinte al Filialei Transilvania a Asociației Oamenilor de Știință din România. De asemenea, a făcut parte din alte importante forumuri și societăți științifice și profesionale: Societé Française de Métallurgie et des Matériaux, Conseil National des Ingénieurs et Scientifiques de France, Comisia de Știința Materialelor a Academiei Române, Comitetul Executiv al ASM International, International Committee for the History of Technology, The New York Academy of Science, Association des Membres de l Ordre des Palmes Académiques, The American Biographical Institute, precum și din comitetele științifice ale revistelor Matériaux et Techniques (Paris), Noesis și Noema, Acta Technica Napocensis și Proceedings of the Romanian Academy.
Laureat al multor premii naționale și internaționale, acad. Horia Colan a primit numeroase distincții în țară și peste hotare, ca semn de înaltă și profundă apreciere a contribuțiilor sale științifice, a locului și rolului pe care l-au avut activitățile sale în formarea multor generații de specialiști în domeniile în care s-a remarcat ca un eminent exponent al științei și tehnicii românești.
În mod deosebit, se cere subliniată implicarea sa civică în realizarea obiectivelor comunității inginerești din țara noastră, fapt confirmat prin alegera ca membru de onoare și ca membru în Biroul Executiv al Consiliului AGIR, ca membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România și președinte al Secției Știința Materialelor a ASTR.
Crezul de o viață al acad. Horia Colan l-a exprimat prin apelul la cuvintele marelui om de știință Louis Pasteur, cuvinte pe care le-a scris pe tabloul absolvenților, în anul 1944, ai Liceului Moise Nicoară din Arad: „Dacă știința nu are patrie, omul de știință trebuie să aibă una și el trebuie să-i închine rodul lucrărior sale".
În întreaga sa viață, acad. Horia Colan a fost credincios acestui crez, constituind, din toate punctele de vedere, un model pentru specialiștii pe care i-a format, pentru toți cetățenii țării. Memoria sa luminoasă va fi permanent vie în conștiința celor care l-au cunoscut și apreciat, a generațiilor actuale și viitoare de ingineri români.
