English
Vestea trecerii în neființă a prof. univ. em. dr. ing. DHC Nicolai Țopa, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, a întristat și îndurerat întreaga comunitate a constructorilor din țara noastră.
Eminentul formator și mentor al multor generații de ingineri, autor al unor lucrări remarcabile din domeniul construcțiilor, s-a născut la 8 februarie 1929 în satul Lipnic, județul Soroca din zona Moldovei de peste Prut a României Mari (astăzi, raionul Ocnița din Republica Moldova) într-o familie modestă, dar harnică și onestă (tatăl - fochist de locomotivă, iar mama - casnică). Împreună cu surorile mai mari formau o familie liniștită, muncitoare și iubitoare de neam și țară.
Școala primară a absolvit-o în satul natal Lipnic, după care a urmat Gimnaziul CFR din aceeași localitate. În condițiile vitrege din anii 1940 ai secolului trecut, aflându-se pe teritoriul României postbelice, a fost elev la Liceul Alexandru Lahovary din Râmnicu Vâlcea, Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu din Buzău și Liceul Sfântu Sava din București, remarcându-se prin calități deosebite, ce aveau să fie fructificate în etapele următoare ale vieții sale. Greutățile prin care a trecut familia Țopa, anii de refugiu și bejenie nu l-au descurajat pe tânărul Nicolai, ci, dimpotrivă, l-au călit pentru viață și pentru o carieră remarcabilă.
În anul 1949 a dat examen de admitere la Facultatea de Poduri și Construcții Masive a Institutului de Construcții București, reușind să se situeze pe primul loc. După absolvirea cu brio a Facultății, în anul 1953, a fost repartizat să lucreze în cercetare cu funcția de bază și cu jumătate de normă didactică în calitate de asistent universitar și apoi șef de lucrări la Institutul de Construcții București.
(Imaginea din articol)
În anul 1965 și-a susținut teza de doctorat la Institutul de Construcții București. În perioada 1971 - 1979 a funcționat ca profesor universitar, șef de catedră la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din Institutul de Agronomie Nicolae Bălcescu din București.
În anul 1979 a revenit la Institutul de Construcții București, devenind șeful Catedrei lărgite de Mecanică, Statică și Rezistența materialelor, în perioada 1985 - 1990, iar în intervalul 1990 - 1996, a îndeplinit funcția de șef al Catedrei de Rezistența materialelor din Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB).
Cursurile profesorului Nicolai Țopa s-au remarcat prin claritate, logică și printr-un farmec deosebit al expunerii, calități care i-au atras simpatia și aprecierea unanimă a studenților.
Timp de peste două decenii a colaborat, în calitate de expert tehnic și verificator de proiecte pentru poduri și lucrări hidrotehnice, cu firme de prestigiu cum sunt SEARCH CORPORATION și CONSITRANS, precum și pentru construcții civile și edilitare cu firma ALFA CONSULTING.
De asemenea, a fost membru al Comisiei de atestare a experților tehnici și verificatorilor de proiecte din Ministerul Lucrărilor Publice și Amenăjării Teritoriului (MLPAT) și membru în comisii de licitații.
În ultimele două decenii de activitate a fost președinte al Comisiei de licență la Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din Institutul de Construcții București. De asemenea, a fost conducător științific la peste 20 de doctoranzi.
Activitatea sa științifică s-a concretizat în peste 70 de articole și comunicări prezentate la evenimente de prestigiu interne și internaționale, în peste 40 de contracte de cercetare, fiind coautor la patru tratate și monografii, dintre care una a primit Premiul Aurel Vlaicu al Academiei Române.
În anul 1999 a fost ales membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, iar la 10 aprilie 2008 i s-a decernat titlul academic de Doctor Honoris Causa (DHC) al Universității Tehnice de Construcții București.
A trăit decent într-o atmosferă de dragoste familială și sentimente adânci de înțelegere și omenie, iar prin dispariția sa a lăsat în urmă un mare gol în lumea constructorilor.
Dumnezeu să-l odihnească!
