English
Indiferent de agendele personale sau ale entităților economico-sociale în care lucrăm, ar fi de neconceput să nu ne intereseze ceea ce se întâmplă în lume, mai cu seamă în spațiul Uniunii Europene, în care România este parte prin actul aderării de acum 10 ani. O analiză lucidă, obiectivă va confirma și reconfirma existența unui consens, cu adevărat național, privind eforturile considerabile, uneori marcate de sacrificii, îndreptate spre împlinirea unei voințe exprimate clar încă de la începuturile tranziției spre economia de piață și spre un real regim democratic în țara noastră. Perioada de 17 ani în care ne-am pregătit să devenim stat membru al UE, apoi deceniul în care procesul de integrare a căpătat un suport solid, inclusiv printr-o susținere financiară deloc neglijabilă, sunt parte din viața țării întregi și, implicit, a fiecăruia dintre noi.
O evaluare a tuturor acestor ani nu poate să facă decât obiectul unor studii ample, aprofundate. În cele ce urmează ne vom referi la o singură temă, deși în contextul împlinirii a 60 de ani de când s-au pus bazele Uniunii Europene din prezent și, sperăm, din viitor, sunt extrem de multe aspecte care se cer analizate.
La summit-ul de primăvară al UE - cel care a precedat impresionanta reuniune de la Roma - s-au aflat pe agendă subiecte de foarte mare interes economico-social, subiecte care, din păcate, nu au făcut obiectul unor informări publice adecvate.
Comunicatul oficial referitor la această reuniune conține elemente concrete de cel mai mare interes, inclusiv pentru comunitatea inginerească din țara noastră. Este de reținut evaluarea de ansamblu privind faptul că reformele adoptate după declanșarea crizei globale au dat, în cea mai mare parte, rezultatele scontate. Se subliniază că toate statele membre înregistrează creșteri economice pozitive. În acest context, este cât se poate de firesc să reamintim că România a înregistrat, în 2016, cel mai înalt ritm de creștere a produsului intern brut (PIB) la scara UE. În același timp, s-a apreciat că perspectivele sunt încurajatoare. În acest sens, s-au adus și argumente concrete, între care faptul că șomajul se află la cel mai scăzut nivel față de anul 2009, vârful crizei globale. Concretizând la țara noastră ideea de perspectivă, se impune a consemna că, în primele luni ale anului, a avut loc un semnificativ proces de revigorare a industriei și construcțiilor. Sigur, elementele de ordin conjunctural trebuie apreciate ca atare, fără exagerări, dar orice indiciu referitor la progrese în diferite domenii se cere luat în considerare cu toată seriozitatea.
Întrucât în abordările de până acum au fost implicate, direct și indirect, elemente care vizează creșterea economică, nu este lipsit de interes să consemnăm atenția cu totul deosebită pe care Consiliul European (format din șefi de stat și de guvern din cele 27 de state membre) a acordat-o consolidării Fondului European pentru Investiții Strategice. Este vorba despre un Fond care va ajunge la 500 miliarde euro. Să reținem că acest Fond este suplimentar surselor financiare de până acum, inclusiv celor destinate programelor de coeziune și de dezvoltare rurală, cele cu care ne-am obișnuit și care, cum se știe, sunt insuficient accesate pentru intervalul 2014 - 2020. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit este faptul că documentul summit-ului de primăvară al UE stabilește clar și prioritățile pentru accesarea sumelor considerabile puse la dispoziție prin Fondul European pentru Investiții Strategice. Se au în vedere infrastructura, cercetarea și inovarea, educația, sănătatea, tehnologia informației și comunicațiilor. Fie și numai menționarea acestor priorități și tot este suficient pentru a ne da seama încotro trebuie să se îndrepte, cu precădere, procesul investițional din țara noastră.
