English
Inginerii știu prea bine că drumul spre performanță începe cu identificarea punctelor slabe ale oricărui sistem tehnico-economic în vederea înlăturării factorilor de frânare, de diminuare a blocajelor existente sau care pot să apară în procesul de realizare a produselor și de dezvoltare a acestora. Dacă lărgim sfera de analiză la dimensiunile economiei naționale, constatăm lesne că identificarea potențialului de dezvoltare implică, înainte de toate, tot eliminarea blocajelor care împiedică atingerea acestui obiectiv fundamental.
Asemenea considerații și considerente care, la prima vedere, par a fi abstracțiuni, au un mesaj practic, concret. Este vorba despre Programul intitulat România Competitivă, a cărui definitivare - după ample dezbateri - se află pe ordinea de zi a actualității nemijlocite. Astfel, au fost stabilite, mai întâi, cele 16 domenii în care au apărut și se perpetuează principalele blocaje. Pe această bază, s-au formulat soluții care vizează (în ordinea desfășurării dezbaterilor) debirocratizarea, promovarea factorilor intensivi de dezvoltare a agriculturii, înlăturarea mecanismelor care favorizează deturnarea achizițiilor publice de la scopul lor dezirabil, reformarea profundă a sistemului de sănătate, stimularea progreselor în sfera serviciilor culturale și creative, conectarea la cerințele erei digitale, adaptarea procesului educativ la cererea pieței muncii, modernizarea infrastructurii de transport, definitivarea legislației privind cadastrul și cartea funciară, creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, atragerea investițiilor străine în domeniile care produc cea mai mare „cantitate" de valoare adăugată, îmbunătățirea radicală a sectorului de cercetare, dezvoltare și inovare, extinderea și îmbunătățirea calitativă a turismului.
Am menționat domeniile asupra cărora s-au concentrat echipele de lucru care elaborează Programul „România Competitivă" pentru a reliefa aria de cuprindere a analizelor, intercondiționarea sistemică a respectivelor domenii și modalitățile de dezvoltare sustenabilă nu numai a economiei naționale, ci și a societății, în ansamblul ei.
Nu este locul aici pentru detalieri, pentru prezentarea celor aproape 100 de măsuri care privesc ordinea de priorități și succesiunea lor în timp, așa cum se conturează în proiectul de Program. Îi vom informa, la timp, pe cititorii noștri în legătură cu ceea ce s-a stabilit în vederea atingerii unui obiectiv mai mult decât ambițios: situarea produsului intern brut al României, la finalul anului 2020, la 70% din media pe Uniunea Europeană. De fapt, tot ceea ce va fi prevăzut în Program nu va face altceva decât să accelereze procesul de integrare europeană a României. Nivelurile medii de dezvoltare sunt țintele cele mai apropiate, iar depășirea lor este cea mai importantă cale de asigurare a bazei materiale, științifico-tehnice pentru o reală creștere a prosperității majorității populației țării.
Esența procesului la care ne referim constă în sporirea mai puternică a productivității muncii, indicator la care ne situăm la circa 35% din media pe UE. Or, deblocarea factorilor care frânează creșterea productivității muncii - în primul rând, prin ridicarea nivelului de calificare a forței de muncă și introducerea, în toate compartimentele vieții economice și sociale, a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii - reprezintă modalitatea practică de a progresa în direcția unui spor cât mai mare și mai rapid de productivitate.
Cum se vede, „nucleul" abordărilor în materie de competitivitate îl constituie educația (formarea profesională) și creația științifico-tehnică (perfecționarea activității de cercetare-dezvoltare-inovare). De aici, rezultă tot necesitatea deblocării potențialului de dezvoltare prin acțiunea conștientă și competentă a fiecăruia și a tuturor. Obiectivul comun există. Totul se rezumă, în continuare, la acțiunile menite să-l realizăm.
