English
Dacă recurgem la un calcul rapid, vom constata că, în această toamnă, electoratul român va fi chemat la urne pentru a 18-a oară în perioada postdecembristă. Prin urmare, se poate considera că experiența acumulată în materie de campanii electorale (cu tot ceea ce presupun acestea, în special promisiunile neonorate) este de natură a justifica aserțiunea potrivit căreia dispunem de un corp de alegători maturi, tot mai greu de indus în eroare de aspiranții la un mandat parlamentar (ca să ne rezumăm la obiectivul alegerilor de la sfârșitul acestui an).
Realitățile dovedesc, însă, că nu este cazul să formulăm asemenea concluzii categorice întrucât imaginația competitorilor electorali este inepuizabilă, iar stările de fapt din perioada premergătoare alegerilor pot fi folosite cu abilitate, chiar împotriva evidențelor, pentru slujirea unor interese partizane reprobabile, mizându-se pe un complex de factori, de la insuficienta informare a populației până la specularea emoțională a unor evenimente.
Pe acest fond, apelul la luciditate se justifică întru totul, mai cu seamă că există și temeiuri reale pentru îngrijorări, pentru temeri legate de starea economiei, de instabilitatea pe care o generează conjunctura internațională, de absența unui real proiect de țară care ar diminua incertitudinile și ar orienta resursele în direcțiile cele mai avantajoase pentru țară, pentru fiecare concetățean în parte.
Nevoia de luciditate se impune, înainte de toate, în evaluarea promisiunilor electorale referitoare la nivelul condițiilor de trai, la parametrii calității vieții. Aici, cea mai potrivită replică este cea a lui Moromete: pe ce vă bazați, doamnelor și domnilor candidați? Inevitabil, răspunsul la această întrebare capitală trebuie să pornească de la starea de fapt și de la perspectivele economiei.
Tot o analiză lucidă este de natură a releva că ritmul de creștere economică a depășit - spre surprinderea multora - 5% în primul semestru, nivelul comenzilor, în special pentru industrie, evoluția indicatorilor monetari, începutul de relansare a investițiilor, dar și rectificarea pozitivă a bugetului public reprezintă semnale încurajatoare, apreciate ca atare și prin îmbunătățirea rating-ului de țară de care a beneficiat recent România. În același timp, tocmai pentru că nivelul de trai depinde esențial de dinamica economiei, nu putem face ab-stracție de numeroși factori negativi carte continuă să se manifeste (iar unii dintre ei să se acutizeze), iar între aceștia se cere semnalată, cu precădere, creșterea mai rapidă a veniturilor comparativ cu sporul de productivitate a muncii. Acest raport trebuie, la rândul lui, pus în legătură cu majorarea considerabilă a consumului, în condițiile în care procesul investițional este încă slab. Faptul că nu este posibil, în prezent, ca oferta internă, adică volumul și calitatea producției și serviciilor, să acopere cererea internă are consecințe evidente prin mărirea deficitului comercial, ceea ce impune creșterea gradului de îndatorare, ca și mărirea ratei inflației, când se vor epuiza efectele reducerii TVA.
În aceste circumstanțe, până și revendicările cele mai legitime trebuie luate în considerare tot cu luciditate, întrucât menținerea stabilității financiare a țării este vitală pentru stabilitatea pe ansamblul economiei și stabilitatea politică.
Prin urmare, chiar dacă ne limităm la elementele prezentate, avem suficiente temeiuri pentru a nu cădea în capcana promisiunilor populiste dacă dorim, într-adevăr, ca votul nostru să ajute la alegerea unui Parlament calitativ superior celui care își consumă acum ultimele luni de mandat. Și când vorbim despre calitatea Parlamentului, avem în vedere alegerea de senatori și deputați care să demonstreze, în primul rând ei înșiși, ce înseamnă competența, responsabilitatea, integritatea, determinarea, cu adevărat patriotică, prin care deciziile lor să fie marcate de luciditatea evocată în aceste însemnări.
