Creația autorului, Lazăr Avram, se constituie dintr-o dedublare a inspirației intelectuale, pe de-o parte, din lucrările cu caracter ingineresc în domeniul forării sondelor și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze naturale, ca profesor dr. al Universității Petrol - Gaze din Ploiești (absolvită ca șef de promoție, în 1980), autor a zeci de cursuri și sute de articole de specialitate, colaborator la nenumărate contracte de cercetare tehnico-științifice în țară și străinătate, iar, pe de altă parte, din literatură - proze, poezii, memorialistică ș.a., care nu sunt violon d Ingres, ci o a doua vocație.
Dispuse în cinci cicluri - I. Sâmburi de altoi / Ochi de veghe (1 - 185); II. Boabe de păstăi / Imposibila oprire (186 - 497); III. Coji de toamnă / Fără noimă (498 - 594); IV. Volbura / Avocatul șopronului (595 - 897); V. Amintiri, amintiri... / Timp și destin (898 - 927), aria de investigație se structurează în intersecții relative, cu umor ager și ironie vânoasă, cu portrete în aqua forte, ingeniozitatea îmbogățită în tușe absurde prin sagacitate clementă, totuși: „În concediu, cel puțin, / Seara, plini de energie, / El vrea țuică, ș-apoi vin, / Ea vrea simplu, o „tărie". (De gustibus, 51); „În complexul alimentar, / Oacheșa care servește / Nu te-nșală la cântar, / Cât te-nșală când ochește..." (Comprehensiune, 69); „Că-i frânare sau ciocnire, / Că-i captură sau rodeo, / Astăzi, marea ei iubire / Se cheamă Alfa Romeo!" (Julieta modernă, 102); „Să-i sorb dragostea încet? / Sigur, nu ține figura... / Cum să-i ceri unui poet / Să bea vin cu picătura?" (Percepție lirică, 185).
*
Nu am verificat dacă aceste sute de catrene pontoase ale cărții dlui Lazăr Avram depășesc întrucâtva creațiile epigramiștilor noștri - Al. Macedonski, Păstorel Teodoreanu și nu numai, alături de cei contemporani, însă este sigur că multe dintre cele din această carte au spuma acidă/vitriolentă/forțoasă asemănătoare cu a multora dintre cele care circulă cu franchețe în mediile culturale. Timpul va decide.
