English
Aproape toate datele statistice referitoare la rezultatele activităților economico-sociale din primul semestru al acestui an confirmă și reconfirmă principalele tendințe de evoluție consolidate în anii postcriză. Chiar dacă nu vom recurge la extrapolări, tot va fi evident că avem de-a face cu o creștere economică robustă, e drept, bazată în mare parte pe consum (deși sporul în acest domeniu s-a mai micșorat), dar și pe majorarea producției în sectoare-cheie, precum industria prelucrătoare, IT, construcții și în majoritatea subramurilor agriculturii. Faptul că marile agenții internaționale de rating și-au menținut calificativele acordate României în funcție de anticipările pozitive referitoare tocmai la creșterea economică este mai convingător decât orice alt argument în sprijinul ideii centrale rezultate din afirmațiile anterioare.
Desigur, o analiză aprofundată nu se poate efectua doar cu ajutorul datelor de sinteză la nivelul produsului intern brut. Inginerii cunosc prea bine mecanismele de abordare analitică și, în consecință, iau în calcul numeroși indicatori și indici, astfel încât tabloul general să fie „mărunțit" în principalele lui părți componente. În acest fel, se conturează mai clar, mai expresiv raportul dintre procesele și fenomenele pozitive și cele negative. Dincolo de unele influențe conjuncturale, revirimentul din construcții conexat cu majorarea procesului de formare brută de capital fix (mai pe scurt, o anumită relansare a investițiilor) se anunță a se consolida cel puțin pe termen scurt. Sunt, în această privință, semnale nu numai pe piața imobiliară, ci și pe cea a clădirilor nerezidențiale.
Rețeaua de conexiuni la scară macro cunoaște evoluții contradictorii. Este vorba, în special, despre ritmul și amploarea măsurilor de reformă structurală care, cum se știe, au un rol decisiv în ceea ce privește stimularea preocupărilor menite să ridice semnificativ potențialul de creștere economică sănătoasă pe termen lung. Spre împlinirea acestui deziderat, se cuvine să ne îndreptăm la scară macroeconomică.
Pornind de la ritmul relativ înalt de creștere a prețurilor de consum, continuând cu ridicarea nivelului de competitivitate și extinderea comerțului internațional al României pe piețe non-UE, cu îmbunătățirea substanțială a raportului dintre producția vegetală și cea animală (mai ales pentru majorarea ponderii ofertei interne pe piața agroalimentară), terminând - pe fluxul schimburilor de activități pe ansamblul vieții noastre economico-sociale - cu consumul gospodăriilor populației, ni se dezvăluie o gamă variată de obiective care nu pot fi atinse decât prin armonizarea politicilor macro cu cele micro. Mai direct spus, trebuie ca toți „să tragem în aceeași direcție".
Identificarea vulnerabilităților nu se poate, desigur, limita la factorii interni. Caracterul tot mai deschis al economiei românești impune și creșterea gradului de reziliență, adică de rezistență la șocuri, la riscuri generate de factorii externi. Din păcate, războiul comercial și consecințele Brexit-ului, oricât de depărtate par de preocupările firmelor, nu pot fi ignorate nici la acest nivel. De aceea, procesul decizional, care-i implică în primul rând pe ingineri, se cere orientat în funcție de criteriile multifactoriale, în rândul cărora o importanță deosebită, în condițiile globalizării, o au perspectivele economice mondiale.
Menținerea stabilității și întărirea capacității naționale de a face față incertitudinilor și riscurilor evocate reprezintă un obiectiv al tuturor „actorilor" vieții economico-sociale, iar conștientizarea acestui adevăr este cea dintâi garanție că tot ceea ce a provocat dificultăți, deficite, reculuri va fi contracarat cu succes, mai ales prin susținerea a ceea ce s-a dovedit sănătos, pozitiv.
