English
În contextul politico-economic actual, a revenit în zona preocupărilor majore consolidarea industriei naționale de apărare. În vederea identificării celor mai eficiente căi de realizare a acestui deziderat, apare pe deplin justificat apelul la tradiții, la experiența acumulată în timp. Din această perspectivă, ne reamintim, între multe altele, de realizarea prototipului avionului militar românesc de luptă cu reacție - IAR 93, activitate la care am participat nemijlocit. Când s-au împlinit 50 de ani de la primul zbor al acestui avion, respectiv la 31 octombrie 2024, a avut loc, la INCAS București, o întâlnire festivă organizată de Organizația Patronală din Industria de Aviație din România (OPIAR), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială (INCAS), Statul Major al Forțelor Aeriene din MApN, Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aviației (ARPIA), Academia Oamenilor de Știință din România. Au luat parte și unii dintre cei care au fost implicați în proiectarea și realizarea avionului, elevi ai instituțiilor de învățământ militar de aviație din București, Boboc, Brașov etc.
Cu acel prilej, au fost evocate momente care se constituie în exemple demne de urmat și de către actualele generații de slujitori ai aripilor românești.
Reamintim că avionul IAR 93 a fost realizat în cadrul Programului YUROM prin acordul încheiat între guvernele român și iugoslav privind „proiectarea în comun, execuția, încercarea prototipurilor și fabricația de serie a unui avion de luptă". Se planificase realizarea a 200 de avioane pentru fiecare din cele două țări și a câte 500 de motoare pentru fiecare parte.
Cooperarea a prevăzut împărțirea în mod egal a tuturor activităților de dezvoltare, producție, testare etc. Fiecare parte își finanța propriile cheltuieli.
Avionul, denumit de partea română IAR 93 și de partea sârbă ORAO (Vultur) J22, avion de vânătoare-bombardament, atac la sol, subsonic, a fost proiectat prin colaborarea părții române, respectiv Institutul de Aviație, denumit ICPAS, IMFCA, mai târziu INCREST, iar acum INCAS (șef de proiect - ing. Teodor Zanfirescu), cu VTI - Vazduhnoplovno Technicki Institut, din localitatea Zarkovo, de lângă Belgrad.
Proiectarea avionului a fost orientată spre folosirea unor echipamente și materiale de proveniență occidentală, element nou pentru industria de la acea vreme. Regulamentul de proiectare a aeronavei a fost preluat din Marea Britanie, și anume AP 970. Au fost folosite norme militare americane, germane, franceze etc.
Prototipul românesc, cu simplă comandă, nr. 001, a decolat prima dată la 31 octombrie 1974, în jurul orei 13, de pe aerodromul de la Bacău, avându-l la manșă pe locotenent-colonelul Gheorghe Stănică, pilot de încercare la IRAv Bacău. Zborul a durat aproximativ 20 de minute și a fost salutat cu căldură la aterizare de salariații întreprinderii aflați pe pista aerodromului.
IAR 93 poate fi considerat drept cea mai mare realizare a industriei românești de aviație până la acel moment.
Noi, întregul personal care am participat la acest eveniment, am trăit momente de mare bucurie și de autentică mândrie pentru acest remarcabil succes. În aceeași zi a avut loc și zborul prototipului realizat de colegii din țara vecină.
Destinat misiunilor de vânătoare-bombardament și atac la sol, avionul IAR 93 era proiectat pentru a opera în domeniul vitezelor superior subsonice, dispunând de o construcție optimizată pentru acest tip de regim de zbor. Era conceput și dotat cu echipament corespunzător pentru interceptarea țintelor aeriene subsonice la înălțimi mici, pentru recunoaștere și fotografiere aeriană. Dotarea cu aparatură modernă și instalații radioelectrice de vârf îi permitea operarea în orice condiții meteorologice, atât ziua, cât și noaptea.
Construcția avionului IAR 93 a fost în întregime metalică. La prototip, toate materialele metalice au fost din RFG,
conform Werkstoff Hanbuch, iar majoritatea echipamentelor era - cum am mai precizat - de proveniență occidentală. De-a lungul anilor, numeroase materiale și echipamente s-au asimilat în țară, în 1989 ajungându-se la un grad de integrare de peste 90%.
Motorizarea prototipului era asigurată de două motoare turboreactoare tip VIPER 632-41 fără postcombustie; ulterior, la producția de serie, s-a realizat în țară echiparea motoarelor cu postcombustie.
IAR 93 dispunea de tun și de cinci puncte de acroșare, unul ventral, sub fuselajul central, și câte două pe fiecare aripă, grinzi de armament pe care se puteau monta la început 1500 kg cu dezvoltarea spre un total de 2500 kg încărcătură în etapele următoare.
Avionul IAR 93 s-a aflat în înzestrarea Regimentelor 49 și 67 de la Ianca și Craiova, până în 1998.
În programul IAR 93 au fost implicate, în principal: ▪ Institutul de Cercetări și Proiectări Aerospațiale București - ICPAS; ▪ IAvBacău - AEROSTAR; ▪ Întreprinderea de Avioane Craiova - IAV Craiova; ▪ Centrul de Încercări în zbor Craiova - CIZ-CIAR; ▪ Turbomecanica; ▪ Aeroteh București (s-a desprins din Turbomecanica); ▪ Aerofina București; ▪ Întreprinderea Metalurgică Română pentru Aviație - IMRA ; ▪ METAV - SIMULTEC.
De asemenea, la realizarea proiectului au fost antrenate și multe întreprinderi din industria orizontală.
Așa cum mai remarcam, aceste date se constituie în experiențe valoroase, care pot și trebuie să fie puse la baza actualelor preocupări pentru renașterea, pe o treaptă superioară, a industriei aeronautice românești.
Prin noi, cei care am fost implicați în realizarea programului IAR 93, iubitori ai aviației, avionul la care m-am referit rămâne un important și de neuitat moment al istoriei aeronauticii românești și al vieții noastre.