English
La emisiunea intitulată „Personalități din știință și tehnică", înscrisă în programul postului Radio Sud, prof. univ. dr. ing. DHC Gheorghe Manolea, vicepreședinte al AGIR și președinte al Sucursalei Dolj a AGIR, a prezentat, cu prilejul Zilei Învățătorului, date și fapte relevante despre Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română. Expunerea a fost urmărită cu deosebit interes de numeroși ascultători, înscriindu-se în preocupările permanente ale profesorului Gheorghe Manolea, ale Sucursalei AGIR Dolj, ale Asociației Generale a Inginerilor din România de cultivare a respectului și prețuirii față de înaintașii care au adus cele mai mari contribuții la dezvoltarea României de-a lungul timpurilor. Redăm, în cele ce urmează, expunerea profesorului Gheorghe Manolea.
- Portret de Mișu Popp, sursa foto: www.mnir.ro
Gheorghe Lazăr s-a născut la 5 iunie 1779 în localitatea Avrig, situată la 25 km de Sibiu (mergând spre Brașov), atestată documentar încă din 1364. Părinții săi, Gheorghe și Mărie Lăzăroaie, țărani înstăriți, voiau ca fiul lor să devină preot în sat, așa cum doreau mulți săteni din acea vreme. Avea nouă ani când a început Școala primară în Avrig, avându-l ca dascăl pe Ioan Barac cu care a păstrat legătura mulți ani. S-a dovedit un elev eminent, așa că învățătorul și preotul din sat, Ioan Racotă, l-a îndemnat să-și continue învățătura la Gimnaziul Piariștilor din Cluj, pe care l-a absolvit în 1806. Doar în primul an a obținut calificativul bine, apoi a fost declarat în fiecare an „eminent".
Reamintesc că Ordinul piarist este un ordin călugăresc romano-catolic înființat cu scopul de a educa tineretul în spirit religios. Școala piaristă din Cluj a fost înființată la 7 iunie 1776.
Dar să revenim la Gheorghe Lazăr.
În a doua parte a studiilor, numite și gimnaziul superior, și-a îndreptat atenția în special asupra filozofiei și dreptului. Pentru a se întreține, a dat lecții particulare fiului unei familii de intelectuali din Cluj, Gyulay Khun. Aici a avut acces la o bibliotecă bogată și a întâlnit alți intelectuali ai vremii, printre care Samuel Crișianul, profesor de logică. Din cauza condițiilor materiale dificile, aproape doi ani, între 1801 și 1802, a studiat la Gimnaziul Piariștilor din Sibiu, perioadă în care Consistoriul din Sibiu, având în vedere calitățile sale, l-a selecționat pentru a deveni propovăduitor al catolicismului. După absolvirea gimnaziului, a primit o bursă de 200 de florini pe an și a plecat la Viena pentru a studia teologia cu cei mai renumiți profesori.
Spiritul său analitic l-a îndepărtat de școala religioasă rigidă și l-a îndreptat spre studiul laic al filozofiei, istoriei și matematicii. În perioada 1806 - 1809, când Austria a fost ocupată de trupele lui Napoleon I, Gheorghe Lazăr a lucrat ca topograf, alături de alți studenți concentrați în armată. Cunoștințele și experiența dobândite atunci i-au fost de mare folos mai târziu pentru a-și câștiga existența, iar ulterior la pregătirea topografilor din Țara Românească.
La Viena a publicat mai multe articole cu caracter pedagogic în care și-a expus concepțiile privind cugetarea liberă și și-a exprimat admirația pentru valorile enciclopedice, pentru concepțiile democratice. Această schimbare de atitudine a lui Gheorghe Lazăr i-a determinat pe susținătorii săi din Consistoriul din Sibiu să nu-i mai acorde încrederea pentru a ocupa un post de preot. A funcționat, timp de patru ani, între 1811 și 1815, ca profesor la o școală elementară de teologie din Sibiu, cu un salariu de mizerie de 300 de florini pe an, venit pe care l-a avut și ca student la Viena. A încercat să tipărească unele lucrări cu caracter educativ, dar a fost împiedicat. Ca urmare a mai multor nedreptăți care i s-au făcut, inclusiv evacuarea din locuința primită în cadrul școlii, a plecat în Țara Românească.
La recomandarea fostului său învățător din sat, Ioan Barac, stabilit între timp la Brașov, a fost primit de logofeteasa Cantica Bărcăneasa ca învățător particular pentru fiii ei. L-a suit în caleașca sa și l-a trecut munții în Țara Românească, bazându-se și pe faptul că era rudă cu viitorul Domnitor Grigorie Dimitrie Ghica.
A lucrat ca inginer topograf pe moșia banului Constantin Bălăceanu, care avea și atribuții privind coordonarea școlilor din Țara Românească. Împreună cu Iordache Golescu, cu Ioan Văcărăscu, cu mitropolitul Dionisie, a pus la punct un plan amplu de organizare a școlii pe trei grade, începând cu școala primară, apoi învățământul mediu și continuând cu învățământul superior, universitar. Datorită reputației de inginer și geometru pe care și-o câștigase în capitala țării, Gheorghe Lazăr are șansa „să prezinte personal în Divanul cel mare al țării, în fața Domnitorului și în fața dascălilor de la Academia grecească din Schitul Măgureanului, planul său de organizare a unei Academii cu științe în limba română, cuprinzând școlari de la cei «de tot neștiutori» până la matematicieni virtuoși, filozofi și juriști..."
- Sursa foto: ro.wikipedia.org @ Sanziana Gheorghe
Divanul țării a discutat acest document aproape trei luni, iar la 6 martie 1818 l-a aprobat.
La 24 martie 1818, Gheorghe Lazăr și-a început activitatea didactică cu predare în limba română la Școala de inginerie hotarnică românească. Localul, deși situat în centrul Bucureștiului, în fostele chilii ale mănăstirii Sf. Sava, era impropriu pentru o școală. Elevii acestei școli erau copiii micilor meseriași și ai târgoveților. Cei cu dare de mână mergeau în continuare la școlile grecești.
Gheorghe Lazăr a elaborat mai multe manuale prin care a contribuit la crearea terminologiei științifice și tehnice în limba română. În acest sens, amintesc „Aritmetica matematicească" și „Trigonometria cea dreaptă", adică trigonometria plană. I s-au alăturat și alți cărturari: Eufrosin Poteca, Ion Eliade Rădulescu. A introdus discipline noi precum geometria, filozofia, geografia, gramatica.
Scriind noile manuale, Gheorghe Lazăr a contribuit la crearea terminologiei științifice și tehnice în limba română. Termeni precum adunare, scădere, înmulțire, împărțire, latură, triunghi, sin, cos, punct, linie, poligon, trapez au fost introduși de Gheorghe Lazăr și își păstrează forma și azi. Desigur, alți termeni au suferit schimbări radicale, alții s-au pierdut în timp, așa cum se întâmplă, de altfel, și în prezent.
În felul acesta, Gheorghe Lazăr a demonstrat că limba română poate fi folosită pentru a transmite cunoștințe de bază, cunoștințe inginerești, dar și cunoștințe de filozofie, disciplină considerată, la vremea respectivă, piatra de încercare a unei limbi superioare care poate fi folosită în învățământul universitar. Până la înființarea școlii de la Sf. Sava, numită de Gheorghe Lazăr „Academia cu științe", filozofia era predată numai în limba greacă la Academiile domnești la care nu aveau acces decât cei privilegiați.
În primăvara anului 1823, s-a îmbolnăvit și a simțit că nu mai are mult de trăit, așa că l-a chemat pe fratele său, Onea - numit și Oancea, să vină cu căruța la București și să-l readucă în satul lor, Avrig. După câteva luni, la 17 septembrie 1823, s-a stins din viață și a fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe, nu departe de casa în care s-a născut. Avea 44 de ani. Pe cruce este gravat un epitaf scris de Gheorghe Lazăr: „Cititorule, Ce ești am fost, Ce sunt vei fi, Gătește-te dar".
- Mormântul lui Gheorghe Lazăr, sursa foto: ro.wikipedia.org@Yo6own
După 63 de ani de la moartea sa, în 1886, au fost amplasate în București o statuie a lui Gheorghe Lazăr, un bust la Avrig și, în 1973, un bust din bronz la Sibiu.
În multe orașe, câte o stradă poartă numele Gheorghe Lazăr. Printre acestea, se numără București, Constanța, Timișoara, Satu Mare, Sibiu, Brașov. Putem spune că în toată țara numele lui Gheorghe Lazăr este cinstit și în acest mod.
La rândul lor, câteva licee din țară poartă numele Gheorghe Lazăr. Evident, în București și Sibiu funcționează câte un Colegiu cu patronimul „Gheorghe Lazăr".
În 2007, Parlamentul României a stabilit, prin Legea nr. 289 din 29 octombrie, ca data de 5 iunie, data la care s-a născut Gheorghe Lazăr, să fie declarată Ziua Învățătorului în România.
La finalul acestui episod, îmi propun să redau cuvintele prin care Gheorghe Lazăr a fost caracterizat de Onisifor Ghibu, unul dintre participanții importanți la realizarea Marii Uniri din 1918: „Gheorghe Lazăr nu este un cărturar ardelean oarecare, care a întrebuințat cel dintâi limba românească în predarea învățământului de diferite categorii, în Bucureștii grecizați de fanarioți, și care a făcut legătura între teorie și practică, - el nu este un dascăl în rând cu alți dascăli chemați să facă lecții mai mult sau mai puțin practice cu ucenicii săi, nici un autor oarecare de manuale de Aritmetică și Trigonometrie, - el este o figură care poate fi declarată cu drept cuvânt ca unică în istoria nu numai a învățământului și culturii, ci în întreaga noastră istorie națională. El este unul din marii eroi ai naționalității noastre, deschizător de epocă nouă. El a fost stegarul care a deschis, nu atât prin programe pompoase, cât prin inițiative clare, îndrăznețe și eficace, calea spre mântuirea tot norodului românesc."
*
Mențiune: Emisiunea „Personalități din știință și tehnică" este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și online radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.
Înregistrarea sonoră poate fi accesată la următorul link: https://gheorghe.manolea.ro/?s=Gheorghe+Lazar