PRIMUL REACTOR DE FUZIUNE NUCLEARĂ

Cercetatorii si proiectantii se straduiesc si de cele mai multe ori reusesc lucruri formidabile. Ele insa, mai intotdeauna, nu pot fi puse in valoare decât dupa ce se ia o decizie politica pentru valorificarea cercetarii si a proiectului. Ei bine, s-a realizat un acord international pentru crearea primei surse inepuizabile de energie.
Sase tari (China, Coreea de Sud, India, Japonia, Rusia, Statele Unite ale Americii) si Uniunea Europeana au semnat la 21 noiembrie 2006, la Paris, tratatul ITER privind construirea unui reactor experimental de fuziune termonucleara, procedeu menit a asigura in viitor o sursa de energie practic inepuizabila.
Acordul prevede investitii de peste 10 miliarde de euro si este rodul mai multor ani de negocieri internationale, finalizate in anul 2005, odata cu stabilirea locului in care va fi construit reactorul – la Cadarache, in sud-estul Frantei. Lucrarile vor demara in anul 2008 si vor dura pâna in anul 2018, urmând ca reactorul sa functioneze aproximativ 20 de ani.
ITER in sine nu va servi la generarea de curent electric in mod direct; modelul in baza caruia a fost proiectat si testat initial ar trebui sa permita insa primilor electroni produsi prin fuziune sa intre in retea cândva, in urmatorii 20 de ani.
In termeni de eficienta, procesul de fuziune deuteriu-tritiu elibereaza de aproximativ trei ori mai multa energie decât fisiunea uraniului 235 si de câteva milioane de ori mai multa decât arderea carbunelui. Criticii energiei nucleare obiecteaza ca si fuziunea produce deseuri radioactive, insa acestea sunt in cantitati incomparabil mai mici decât in cazul fisiunii, durata nocivitatii lor fiind, de asemenea, extrem de redusa.