English
Vineri, 27 martie 2026, a avut loc la Baza Aeriană de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic „Aurel Vlaicu" de la Boboc/Școala de Instruire Interarme a Forțelor Aeriene, din județul Buzău, sărbătorirea a 114 ani de învățământ militar aviatic. Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) a fost reprezentată de către dr. ing. Vasile-Anton Moraru, membru în Consiliul Director al AGIR, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România.
Comandantul bazei aeriene, comandor Adrian Cîrjău, a avut și alți oaspeți de seamă, precum comandantul garnizoanei Buzău, generalul maior Gabriel Turculeț, conducători ai instituțiilor militare și civile, centrale și locale, foști comandanți ai Bazei.
Seria alocuțiunilor a fost deschisă de generalul de flotilă aeriană Ciprian Marin, locțiitorul pentru Operații și Instrucție al Șefului Statului Major al Forțelor Aeriene. Prefectul județului, Liliana Sbîrnea, și primarul municipiului, Constantin Toma, au evidențiat excelența educațională a instituției, care a reușit și reușește să îmbine rigoarea militară cu standardele de învățământ național și internațional.
A urmat un simpozion - o autentică platformă de dezbatere pentru cercetători și personalul militar - la care s-au prezentat lucrări de referință elaborate de comandorul (r.) dr. Marius Adrian Nicoară și generalul de flotilă aeriană dr. (r.) Jănel Tănase.
Rugăciunea de binecuvântare și mulțumire a fost înălțată de părintele Mihail Milea și preotul militar al Bisericii de pe platforma aeriană Boboc, Constantin Neagu. Momentul festiv a fost susținut de Orchestra „Cantabile" formată din elevi și profesori ai Liceului de Arte „Margareta Sterian", sub bagheta dirijorului Florentin Boroghină.
*
Baza Aeriană „Aurel Vlaicu" Boboc este moștenitoarea și continuatoarea primei Școli Militare de Pilotaj din România, înființată la 1 aprilie 1912. De altfel, aerodromul Ziliștea-Boboc a fost și este preferatul lecțiilor de zbor pentru tinerii piloți militari, un permanent, perseverent și consecvent producător de aviatori, o constantă reședință a acestora, atât în timp de pace, cât și în timp de război. Nu există aviatori români care să nu fi trecut, într-o formă sau alta, prin școlile de aviație de la Ziliștea-Boboc.
Încă de la începuturi, viața de elev era împărțită între orele de cursuri teoretice și zbor. La sală având dascăli pasionați, elevii își formau cultura militară necesară ofițerului aviator. Pe aerodrom, alături de instructori cu experiență, deprindeau arta războiului aerian. Îmbinarea învățământului practic cu cel teoretic a fost, de altfel, constanța și specificul învățământului militar aeronautic buzoian.
Preocupările aviatorilor au fost îndreptate spre găsirea unor structuri organizatorice adecvate, care să răspundă cât mai bine nevoilor de pregătire a personalului, stabilirea unor programe de învățământ echilibrate, selecționarea unui corp de cadre didactice corespunzătoare și asigurarea bazei materiale și tehnice necesare. La începutul anilor 30 se punea problema construirii unui aerodrom modern pentru instruirea tinerilor aviatori, iar în jurul anilor 1935 - 1937 s-a conturat ideea ca acesta să fie în apropierea orașului Buzău, în zona Ziliștea-Boboc.
În anul 1938, când războiul se apropia, a început construcția cazărmii 329 Boboc, iar la 15 mai 1939, cu utilitățile de zbor minime necesare, s-a dat în folosință terenul de zbor pe pământurile fostului Depozit de Remontă ce aparținuseră lui Alexandru Marghiloman, pe care le cedase cu mărinimie, la divorț, primei sale soții Eliza, devenită Brătianu, și cu care fuseseră împroprietăriți aviatorii decorați cu ordinul Virtutea Aeronautică în Primul Război Mondial. Apoi, terenul a fost cedat în folosul aeronauticii. Inițial s-au construit 9 pavilioane (6 hangare, un punct de conducere a zborului, un atelier reparații avioane și uzina electrică). În total, la acea dată, suprafața construită plănuită era de 12 478,59 metri pătrați, cu o valoare de bilanț de 22,5 milioane lei.
În anul 1939 s-au dat în folosință alte 10 pavilioane: corpul de gardă, grupul tehnic, depozitul materiale geniu, depozitul materiale tehnice, două garaje auto, un punct control auto, sala pliere parașute, casa pompe auto și depozitul armament. În total s-au construit alți 2000 metri pătrați, cu o valoare de bilanț de 3 milioane lei, iar în anul 1940 s-a construit primul hangar de beton. După sosirea Misiunii Militare Aeriene Germane, aerodromul a fost pus la dispoziția acesteia. În anul 1942 germanii au finalizat construirea pistei betonate, folosind ca mână de lucru prizonieri ruși. Pista a fost prevăzută cu încălzire electrică, pentru a împiedica depunerile de zăpadă. De asemenea, s-a finalizat construirea pavilionului învățământ nr. 1, cu o suprafață de 3943 metri pătrați și o valoare de bilanț de 16,159 milioane lei.
Pentru perioada de război, în decembrie 1939, conform Ipotezei 32, în organizarea aeronauticii, la Comandamentul Forțelor Aeriene, funcționa Comandamentul Centrelor și Școlilor, având în compunere: Școala de Ofițeri de Aviație; Școala de Radiotelegrafie; Centrul de Pilotaj; Centrul de Instrucție Aero; Școala de Tir și Bombardament; Centrul de Instrucție Antiaerian. Școala Tehnică Aero.
La 16 octombrie 1940, Școala de Perfecționare pentru Piloți de Război de la Buzău s-a unificat cu Școala Militară de Pilotaj de la Tecuci și s-a mutat pe aerodromul Ziliștea-Boboc, aerodromurile Buzău și Tecuci fiind preluate de unități de luptă.
*
Evidențiind nu numai începutul, ci întreaga tradiție aeronautică românească, participanții la acest moment aniversar au urat personalului și cursanților Școlii Aripilor Românești: Cer Senin și La Mulți Ani!
Dr. Marius-Adrian Nicoară
(N.R.: Autorul este membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iași, membru al consiliului de cercetare științifică al Institutului European pentru Cercetări Multidisciplinare, directorul Centrului de Științe Istorice și Arheologie, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala Iași)