Prof. em. ing. Marin BANARESCU (1890 - 1974) Fondatorul scolii timisorene de masini termice

Profesorul emerit inginer Marin Banarescu a activat in cadrul Scolii Politehnice din Timisoara timp de 52 de ani, in intervalul 1922 - 1974.
S-a nascut in 1890 in localitatea Laceni, judetul Teleorman, cursurile la scoala primara le-a urmat in comuna natala, iar cursurile secundare la Gimnaziul din Alexandria si apoi la reputatul Liceu Traian din Turnu Severin, unde a luat si diploma de bacalaureat in anul 1909. ÃŽn vara anului 1915 obtine diploma de inginer la Åžcoala Nationala de Poduri si Åžosele din Bucuresti. Din vara anului 1916 participa la Razboiul Reintregirii Neamului, luptind in nordul Olteniei si apoi la Marasesti, in calitate de ofiter de artilerie, fiind avansat pentru fapte de arme si decorat cu ordinul Crucea Comemorativa 1916 - 1918 si cu medalia Victoria.
Dupa obtinerea diplomei de inginer in 1915 a lucrat la Serviciul tehnic de pe linga Primaria Municipiului Craiova, unde a revenit dupa razboi. În 1919 este numit sub–sef de sectie la Atelierele CFR din Iasi, iar in anul 1920 este transferat si numit sef al Biroului tehnic de la Atelierele CFR din Turnu-Severin.
Anul 1922 reprezinta o cotitura majora pentru intreaga activitate a profesorului M. Banarescu. ÃŽn septembrie 1922 se transfera cu serviciul la Atelierele CFR din Timisoara, iar la 1 octombrie 1922 este numit profesor suplinitor la Scoala Politehnica din Timisoara, la propunerea fostului sau profesor Traian Lalescu, care l-a apreciat inca din timpul studentiei.
Activitatea la cele doua institutii din Timisoara s-a impletit in mod armonios pina in anul 1945, cind profesorul s-a pensionat la CFR in calitate de inspector general la Directia Atelierelor CFR Timisoara. Din 1945 a activat numai la Scoala Politehnica, pina in 1962, cind s-a pensionat, fiind retinut in continuare ca profesor consultant pina in 1974, cind s-a stins din viata, spre regretul tuturor celor care l-au cunoscut si stimat.
Ca profesor a predat mai multe discipline, in special din domeniul termic: Termodinamica, Masini cu abur cu piston, Turbine cu abur si gaze, Motoare cu ardere interna, Gazogene, Vibratii si fundatii. Pentru a veni in sprijinul studentilor, a redactat cursuri litografiate pentru toate disciplinele predate, unele dintre ele fiind transcrise chiar de mina profesorului.
A elaborat primul tratat de Motoare cu ardere interna in limba romana, aparut la Editura Tehnica din Bucuresti in doua volume: Vol I (1957) si Vol II (1959). Lucrarea a fost apreciata favorabil si a fost premiata in anul 1959 de catre Ministerul Educatiei si ÃŽnvatamintului.
ÃŽn anul 1923 a infiintat un Laborator de motoare cu ardere interna, care cuprindea doua standuri cu motoare stabile (Junkers si Deutz), citeva motoare usoare ca material didactic, plus aparatura de masura: torsiograf, vibrograf, indicator mecanic, piezoelectric si optic.
ÃŽn anul 1956 a intrat in functiune un nou si modern Laborator de motoare cu ardere interna, cu o suprafata 180 m2, care cuprindea opt standuri, din care doua pe resoarte. Pe aceste standuri au fost instalate in timp: motoare de tractor, tip D, fabricate la Tractorul Brasov; motoare de autocamioane, tip SR, fabricate la Steagul Rosu Brasov; motoare TN fabricate la Timpuri Noi Bucuresti; motoare IMB Timisoara etc. ÃŽn acest laborator se executau, ca si in prezent, lucrari didactice cu studentii si lucrari de cercetare stiintifica si de colaborare cu productia. De asemenea, doctoranzii executa cercetari experimentale pentru tezele de doctorat.
Din 1953 profesorul Marin Banarescu a primit dreptul de conducator de doctorat. Sub indrumarea profesorului si-au sustinut teza de doctorat o serie de cadre didactice si ingineri: Vasile Berindean, Gavril Creta, Traian Raica, Nicolae Caramavru, Nicolae Lemneanu, Gerhard Pury.
A propus si a obtinut brevet de inventie pentru: Masini cu pistoane si camere de lucru inelare, avind avantajele gabarit foarte redus, frecari si uzuri reduse, reducerea costului de fabricatie si exploatare etc.; Sistem de inchidere a camerelor de lucru, de evacuare a gazelor de ardere si de introducere a agentului proaspat pentru motoarele cu ardere interna in 2 si 4 timpi, avind avantajele sectiuni de evacuare a gazelor de 3 - 4 ori mai mari decit la constructiile clasice, randament marit si reducerea consumului de combustibil etc.
Pe linie administrativa a avut permanent sarcini pe care le-a dus la bun sfirsit. ÃŽn perioada 1926 - 1942, cu mici intreruperi, a fost presedinte (decan) al Facultatii de Electromecanica. ÃŽn perioada 1944 - 1946 (circa 2 ani) a fost rector al Åžcolii Politehnice din Timisoara, perioada de dupa razboi, cu probleme deosebite pe care le-a depasit datorita priceperii, calmului proverbial si conduitei de inalta tinuta academica manifestata in cursul intregii activitati. Dupa reforma invatamintului din 1948, in intervalul 1948 - 1962 a fost seful Catedrei de masini termice.
Cu ocazia pensionarii (1962) a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a si i s-a acordat titlul de profesor emerit. La implinirea a 80 de ani, in anul 1970, a fost sarbatorit in cadru festiv in prezenta corpului profesoral, studentilor, fostilor studenti si a unei delegatii de muncitori de la CFR Timisoara.
A fost un om de o vasta cultura tehnica si umanista, avind preocupari multilaterale.
Fotograf amator talentat, a realizat fotografii stereo color pe placi fotografice, din zonele pitoresti ale tarii si din muzee din strainatate. Fiind un pasionat drumet, a organizat numeroase excursii cu studentii in tara si strainatate, la incheierea perioadei de studii. ÃŽn 1974 a fost distins cu Diploma de merit a Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania pentru contributii deosebite la dezvoltarea apiculturii din tara noastra. Dupa revolutia din 1989, o strada din Timisoara poarta numele profesorului Marin Banarescu. Ca semn de recunoastere a meritelor acestuia la dezvoltarea catedrei, incepind din 16.11.2004, sala 131 a Facultatii de Mecanica ii poarta numele, ca omagiu din partea urmasilor.
ÃŽn lucrarea Remember, autori Coleta de Sabata si Ion Munteanu (1993), care sta in mare parte la baza articolului de fata, se prezinta o caracterizare facuta de academicianul Stefan Nadasan, fost student al profesorului Marin Banarescu: "Este un profesor de o corectitudine exemplara. Unul dintre cei mai cinstiti oameni pe care i-am cunoscut vreodata."