Petrache Poenaru 1799 - 1875
Data: 16-31 ianuarie 2005
Ganditor iluminist, participant la revolutia de la 1848,inginer, matematician, promotor al invatamantului romanesc,organizator al ingineriei romanesti, inventator al tocului rezervor. S-a nascut la 10 ianuarie 1799 in comuna Banesti, judetul Valcea.
Studiile elementare si secundare le-a efectuat la scoala care functiona pe langa Biserica Obedeanu din Craiova (1811 - 1818). La varsta de 19 ani a plecat la Bucuresti, unde pentru a-si castiga existenta a lucrat ca profesor la limba elina la Scoala Mitropoliei din Bucuresti. Animat de ideile iluministe care au precedat revolutiile democratice europene antifeudaliste, devine partizan al lui Tudor Vladimirescu si intra in serviciul lui ca gramatic (secretar), devenind persoana de incredere a acestuia si de legatura cu Gh. Lazar.
In 1824 a plecat la Viena pentru a urma cursurile universitare de limbile elina, latina, matematici si fizica si in acelasi timp frecventa si cursurile de inginerie la Politehnica din Viena.In anul 1826 a plecat la Paris, pentru a studia la Scoala de Aplicatiuni a Inginerilor Geografi (cartografi), lucrand practic pe teren sub conducerea lui L. Puissant, membru al Academiei Franceze, la intocmirea hartii topografice a Frantei.Scriitorul si istoricul Alexandru I. Odobescu (1834-1895), admirator al lui Poenaru, a publicat in 1889 o lucrare intitulata “Viata si activitatea lui Petrache Poenaru”, din care citam: “Petrache Poenaru, fiind student, se ocupa la Paris si cu scorniri in micile industrii practice. Am vazut cu mirare ca la 25 mai 1827 el obtine de la guvernul francez un brevet de inventiune pe cinci ani pentru un condei purtaret, fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala, un plume sans fin, portative, s’alimentant d’encre d’elle meme ... Cine stie daca, pe timpul cand in Paris si-a batut capul sa scorneasca un asemenea condei purtaret si nesecat de cerneala, nu-si va fi adus aminte de nevoile ce tragea, in tineretile sale de calemgiu, intingand mereu condeiul in calimara de la brau”. Al. I. Odobescu se referea la tocul rezervor (stilograful), inventat de P. Poenaru, brevetat de guvernul francez cu nr. 3208/25 mai 1827. Acesta a fost primul brevet de inventie obtinut de un roman. Ulterior si-a brevetat inventia si la Viena.
In ideea de a prelua din cultura tehnica europeana, pentru tara lui, realizarile cele mai avansate, a plecat in anul 1831 in Anglia, unde a studiat organizarea industriei miniere si metalurgice. Intors in tara, a inceput activitatea didactica ca profesor la Scoala de la Sf. Sava (1832), devenind directorul acesteia. La scurt timp a fost numit efor general la Eforia Scolilor din }ara Romaneasca, functie pe care a detinut-o timp de cinsprezece ani (1832-1847). In aceasta calitate a avut o deosebita contributie la organizarea invatamantului, infiintand sute de scoli elementare la sate si in orase, in care se preda in limba romana. In aceasta perioada a fost ales deputat de Dolj in Adunarea Obsteasca (1841).Pentru uzul in invatamant, a publicat manualul cu titlul “Elemente de geometrie dupa Legendre” (1837) si “Vocabularul frantezo-romanesc”, doua volume, in colaborare cu Florian Aaron si G.Hill (1840-1841) si “Elemente de algebra dupa Appeltauer”, tradus din limba latina (1841). Poenaru a fost primul care a explicat pe baze stiintifice existenta tezaurului “Closca cu puii de aur”, descoperit la Pietroasa, judetul Buzau, pe care l-a adus si l-a expus in muzeul de la Sf. Sava.
A participat activ la revolutia de la 1848 si a facut parte din comisia pentru eliberarea tiganilor robi (scalvi) de pe mosiile boeresti si ale manastirilor.
Intre anii 1850 -1855 a fost director in Serviciul Postelniciei si in 1864 a lucrat ca membru al Comisiei de Stat in Comisia tehnica a lucrarilor publice, contribuind la organizarea ingineriei romanesti.
El a desfasurat o intensa activitate culturala, contribuind la infiintarea Societatii Filarmonice (1833), la infiintarea Societatii Agronomice si a Scolii de Agricultura de la Pantilimon. A fost printre initiatorii infiintarii Gradinii Botanice din Bucuresti si a Muzeului National de Antichitati. Poenaru a colaborat cu numeroase articole in presa vremii si a editat publicatiile periodice Foaia Muzeului National (1836-1838) si Invatatorul Satului (1848), care se distribuia gratuit in mediul rural, in care a publicat articole despre importanta invatamantului si sfaturi pentru agricultori.
La 10 septembrie 1870 a fost ales membru titular al Academiei Romane si la 8 septembrie 1871 a sustinut discursul de receptie intitulat “Gheorghe Lazar si scoala romana”. Cunoscut pe plan european ca inventator si om politic progresist, a fost ales membru al Academiei de Stiinte din Paris; membru de onoare al Asociatiei Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, vicepresedinte si presedinte al Societatii pentru Invatatura Poporului Roman.
S-a stins din viata la 2 octombrie 1875.
Petrache Poenaru, prin personalitatea si gandirea sa progresista si realizarile sale, se inscrie in panteonul marilor personalitati ale neamului romanesc si ale Europei secolului al XIX-lea.AGIR, pentru a omagia marea personalitate care a fost Petrache Poenaru, i-a publicat portretul pe calendarul pentru anul 2005.
Alte articole

