Nasterea Domnului (sub semnul Sfintei Treimi)

Trei Crai de la Răsărit,

Spre Stea au călătorit,

Și-au ajuns în loc smerit,

Loc smerit și loc sfinţit.

Maica și cu Pruncul ei

Și cu Iosif, sunt iar trei.

Tatăl, Dumnezeul Viu,

Are-n Cer și-n lume, Fiu;

Lumea are-acum temei

Pentru mântuirea ei:

Parte-i firea omenească,

Din Treimea Cea Cerească

În Egipt avu exod,

Ca să scape de Irod,

Cel ce-calcă orice lege,

Ucigaș de prunci, și rege!

Dumnezeu Cel Întrupat,

E de Maica alăptat,

Și-astfel crește omenește,

Dat fiindu-I Lui să crească,

În treime omenească,

De părinţi ascultător.

El ne e Mântuitor.

Mântuire-i întrucât

E păcatul omorât.

Noi avem, prin Domnul Sfânt,

Ca treime, pe pământ,

Naștere făr-de durere,

Răstignire, Înviere,

Taină mai presus de fire,

Izvorâtă din Iubire!