Obsesia datului in bobi
Data: 16-31 martie 2010
Cu toate ca la aceasta data nu este posibil sa se contureze un bilant cuprinzator al primului trimestru din 2010 in principalele sfere ale activitatii economico-sociale, exista un anumit numar de indici care ingaduie sa se anticipeze unele procese si fenomene importante pentru perioada imediat urmatoare. Pe baza acestor indici se emit tot felul de proorociri, care mai de care mai fanteziste, toate, insa, gravitind in jurul datei iesirii din criza. Evident, astfel de demersuri nu pot avea o baza stiintifica, infinit mai important fiind CUM vom iesi din criza si nu CÂND se va implini acest deziderat.
Înainte de toate, se poate afirma, cu deplin temei, ca factorul extern joaca si va juca un rol important, deoarece principalul „canal“ prin care a patruns criza globala in tara noastra a fost tocmai relatia externa. Or, in prezent, in majoritatea tarilor cu care Romania intretine relatii economico-financiare, in special cele din Occident, s-a pus capat recesiunii. Usoara ameliorare a balantei comerciale a tarii in primele doua luni din 2010 arata ca, in aceasta zona, exista perspective reale de redresare prin intermediul unui export mai consistent, atit cantitativ, cit si calitativ (o valoare adaugata mai mare). Daca se va pastra ritmul de crestere a exportului din primul trimestru, exista sanse ca, pe la sfirsitul lui 2010, sa ne inscriem la acest capitol in parametrii din perioada antecriza. Bineinteles, sansa se cere fructificata pe liniile cele mai favorabile, si anume efortul sustinut pentru realizarea de produse tot mai competitive, sfera de preocupari in care corpul ingineresc are un rol esential.
Un al doilea element care se cere obligatoriu luat in calcul vizeaza propriile vulnerabilitati din economie. Perioada de virf a crizei a oferit, paradoxal, oportunitatea de a atenua semnificativ grave dezechilibre. S-au facut pasi in aceasta directie prin diminuarea unor costuri, inclusiv cu forta de munca si orientarea investitiilor (atitea cite au fost) in directiile cele mai importante, in primul rind, spre modernizarea infrastructurii. Din pacate, sacrificiile au fost concentrate in sectorul privat, marcat de un numar record de falimente. Sectorul public, cu influenta lui decisiva asupra deficitului bugetar, n-a tinut, insa, pasul cu imperativele unei perioade de criza. Din acest motiv, masurile dure care se adopta in aceasta perioada presupun costuri sociale mult mai mari decit in conditiile in care s-ar fi adoptat gradual, simultan cu crearea – pentru compensare – a unui numar sustenabil de locuri de munca. Prin urmare, s-au schimbat, intr-o buna masura, prioritatile fata de intervalul in care efectele crizei au fost mai puternice; de modul in care vor fi aplicate masurile preconizate pentru trimestrul al doilea va depinde iesirea, la un moment mai apropiat sau mai indepartat, din clestele crizei.
Abordarile care nu tin seama de cel putin aceste doua elemente sunt nu numai eronate, ci si contraproductive. Criza nu se invinge prin contemplatie, ci prin actiune. Au demonstrat-o cu prisosinta tarile care au depasit-o si au reluat cresterea. Va fi nevoie ca si noi sa trecem cu succes acest test. În loc sa ne indeletnicim cu „datul in bobi“, este cu mult mai profitabil sa actionam pentru realizarea masurilor anticriza reale, de la nivel individual pina la cel al firmelor si, de aici, la scara nationala. În acest sens, nu trebuie sa inventam nimic. Ne slujeste experienta celor pentru care criza reprezinta un capitol incheiat. Totul este sa avem vointa necesara de a urma astfel de exemple. Aici nu este, la mijloc, o chestiune de orgoliu, ci de responsabilitate. În definitiv, rezultatele conteaza si nu bunele intentii.