Regula si exceptia Jurnal de bord
Data: 1-15 aprilie 2011
Demarajul in cel de-al doilea trimestru al anului (de regula, trimestrul care „da tonul“) pentru intregul an este marcat de numeroase incertitudini. Chiar daca, la 13 mai a.c., Institutul National de Statistica va confirma oficial iesirea economiei romanesti din recesiune, raman numeroase ncertitudini legate de influentele externe, cat si de posibilitatile practice de diminuare a dezechilibrelor interne care au avut cea mai mare influenta in prelungirea caderii economice.
Nu numai experienta mondiala, in special cea din UE, ci si propria noastra experienta de la finalul anilor ’90 si inceputul de secol si de mileniu au demonstrat ca exista cel putin doi factori extraeconomici convergenti care pot asigura stoparea declinului si relansarea: predictibilitatea si increderea. Aceste doua componente ale politicii, legislatiei si anagementului ofera, ca sa spunem asa, regula: nu poate exista o dezvoltare durabila fara demonstrarea capacitatii institutionale de stimulare a economiei. Or, in absenta unei strategii nationale post-aderare, ne-a fost si ne este mult mai greu sa facem fata provocarilor crizei si, astfel, am fost si suntem deficitari in materie de respectare a regulilor, de fapt a legitatilor care guverneaza economia. Cu toate ca vizeaza perspectiva, strategiile prezinta un grad maxim de urgenta. Faptul a fost constientizat de tarile care au iesit mai repede din recesiune, pe cand, la noi, abia acum sunt vizibile cateva demersuri in sensul amintit. Trebuie spus, in legatura cu regulile, ca – in cele din urma – obligatiile noastre in calitate de stat membru al UE ne vor „impinge“ sa actionam in directia strict necesara. Avem in vedere faptul ca pana la sfarsitul lunii aprilie a.c. trebuie sa prezentam la Bruxelles, Comisiei Europene, doua documente care se definesc (sau se cuvine sa se defineasca) prin viziuni strategice, si anume Planul National de Dezvoltare si Planul Actualizat de Convergenta.
Daca ne referim la reguli, nu putem sa le eludam nici pe cele care privesc mecanismul de adoptare a unor documente de o asemenea importanta. In celelalte state membre – care au aceleasi obligatii privind cele doua planuri – s-a desfasurat, de vreme relativ indelungata, o larga dezbatere nationala care a antrenat forte stiintifice considerabile, in primul rand din mediul academic si universitar, din sfera cercetarii si din lumea afacerilor. O asemenea dezbatere a lipsit de la noi, iar acest fapt indica inca o exceptie de nedorit.
Tot in privinta regulilor, se impune a comenta, fie si numai pe scurt, modul in care functioneaza organismele institutionalizate de dialog social. Practic, in acest domeniu avem de-a face, in cel mai bun caz, cu un semiblocaj. Exceptia de nedorit cea mai frapanta o constituie neimplicarea Consiliului Economic si Social in examinarea unor proiecte de lege de insemnatate cruciala, precum cele care se refera la relatiile de pe piata muncii. Cand am amintit de incertitudini, am vizat in special dificultatile semnalate, de pe acum, in aplicarea noului Cod al Muncii, dificultati generate tocmai de absenta consensului strict necesar pentru aplicarea unui astfel de act normativ. Or, la consens nu se poate ajunge decat prin dialog, prin compromisuri acceptabile tuturor participantilor la negocieri. Aceasta este inca o regula a carei eludare poate sa duca la efecte nedorite.
Chiar daca, in anumite cazuri, mai ales atunci cand se inregistreaza rezultate pozitive deosebite, exceptiile sunt de salutat, cand este vorba despre reguli menite sa aduca normalitatea in orice domeniu de activitate nu avem niciun motiv de a accepta abateri de niciun fel. Este invatatura de minte pe care orice criza o ofera cu pretul unor pierderi considerabile, iar regula este aceea de a tine seama, in cel mai inalt grad, de lectiile oferite de propriile erori. Sa speram ca macar zicala cu „mintea de pe urma“ nu va mai fi ignorata atat de des ca pana acum.