English
La sfârșitul lunii martie s-au împlinit opt decenii de la nașterea unuia dintre cei mai importanți oameni de știință din domeniul rezistenței materialelor, prof. univ. dr. ing. Ionel Dobre. Drumul pe care l-a parcurs în viață, în profesie, până la despărțirea de această lume (27 septembrie 2005) este exemplar pentru ceea ce reprezintă și trebuie să reprezinte un cadru didactic, un autentic om de știință.
Născut la 22 martie 1936, la Craiova, Ionel Dobre a fost format în spiritul respectului față de școală de tatăl său, profesor de liceu. A absolvit Colegiul Frații Buzești, și, ulterior, Facultatea de Electrotehnică din Craiova, obținând, în anul 1958, diploma de inginer. Între anii 1958 - 1962, a lucrat la Electromotor Timișoara, secția micromotoare. A ales în continuare cariera universitară, consacrându-se, de-a lungul a peste patru decenii, prin rezultatele obținute la catedra de Rezistența materialelor a Universității Politehnica Timișoara. Și-a întregit pregătirea urmând, în perioada 1964 - 1968, cursurile Facultății de Matematică-Mecanică, din cadrul Universității de Vest din Timișoara, iar în 1968 efectuând specializarea la Facultatea de Matematică din București, la Catedra de Mecanică.
În anul 1977 a obținut titlul științific de doctor în științe tehnice, cu teza intitulată „Contribuții la studiul dinamicii și durabilității structurilor de rezistență ale vehiculelor solicitate de sarcini aleatoare". Din anul 1990, a ocupat postul de profesor la Catedra de Rezistența Materialelor a Universității Politehnica Timișoara, devenind, totodată, conducător de doctorat în domeniul „Științe tehnice" - „Rezistența Materialelor. Elasticitate. Plasticitate".
O consacrare semnificativă a rezultatelor obținute în calitate de cadru didactic și de cercetător a constituit-o alegerea sa, în 2004, ca membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România.
Activitatea științifică a prof. univ. dr. ing. Ionel Dobre s-a concretizat în peste 160 de lucrări pe care le-a elaborat (unele dintre ele în colaborare cu alți specialiști), în 8 brevete de invenție și în 20 de manuale didactice și monografii. Toate acestea se înscriu într-un domeniu vast al preocupărilor sale științifice: studiul comportării oțelurilor la temperaturi ridicate sub acțiunea sarcinilor statice, studiul și comportarea la oboseală a materialelor și a structurilor de rezistență, analiza teoretică și experimentală a tensiunilor, cercetarea fenomenelor aleatoare întâlnite în dinamica mașinilor, cercetări de mecanica ruperii, aplicații ale metodei elementului finit, probleme termoelastice și vâscoelastice în dinamica plăcilor compozite.
Prof. univ. dr. ing. Ionel Dobre s-a remarcat și prin activitatea sa civică și științifică în calitate de membru în numeroase organizații profesional-științifice, ocupând de-a lungul vremii și poziții de conducere în cadrul acestora: Asociația Română de Mecanica Ruperii, Asociația Română de Tensometrie, Societatea de Inginerie Asistată de Calculator.
Așa cum mărturisea în volumul Seniorii. Interviuri necenzurate, a fost un adept convins al dialogului deschis, al pregătirii temeinice a tuturor lucrărilor pe care le-a elaborat, fiind înzestrat cu puterea de a se face ascultat și înțeles, lecțiile sale clare și atractive, cu o înlănțuire logică remarcabilă, atrăgând numeroși studenți în cercurile și concursurile științifice, nu puțini dintre aceștia devenindu-i, de-a lungul timpului, colegi de catedră.
Prof. univ. dr. ing. Ionel Dobre rămâne în mințile și sufletele noastre ca un generos dascăl, un competent om de știință și un coleg de o aleasă distincție sufletească, al cărui crez și l-a definit astfel: „În viață trebuie să-ți iei de lucru ca și când ai trăi o mie de ani și să lucrezi ca și când ai muri mâine".
