English
Cele 195 de state participante la cea de-a XXI-a Conferință a Părților (COP21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), desfășurată, la finalul anului trecut, la Paris, au adoptat un Acord apreciat drept istoric privind limitarea încălzirii globale la mai puțin de 2 grade Celsius prin raportarea la epoca preindustrială, acord menit să transforme fundamental, în următoarele câteva decenii, economia nesustenabilă bazată pe consumul combustibililor fosili din prezent și să limiteze schimbările climatice. Documentul stabilește un set de reguli ambițioase și obligatorii din punct de vedere juridic în domeniu, inclusiv reduceri cuantificabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră.
Moment de cotitură pentru întreaga Planetă
Majoritatea celor aproximativ 40 000 de oficiali și ecologiști care au participat la summit-ul organizat la Paris sunt de acord că documentul semnat reprezintă un moment istoric de cotitură pentru întreaga Planetă. „Responsabilitatea pe care o avem în fața istoriei este uriașă", a declarat șeful diplomației franceze, Laurent Fabius, în fața adunării reprezentanților celor 195 de state, printre care s-a aflat și președintele Franței, Francois Hollande, dar și secretarul de stat al SUA, John Kerry. La șase ani după eșecul summitului de la Copenhaga, Conferința de la Paris se pare că a reușit să reconstruiască o mare parte din încrederea atunci pierdută, încredere de care este nevoie pentru a susține un astfel de efort global concertat în lupta împotriva schimbărilor climatice. Semnarea Acordului - la sfârșitul celui mai călduros an din istoria observațiilor meteorologice - are valoare de simbol și este un semnal puternic pentru cetățenii Planetei, precum și pentru investitori: este pentru prima oară în mai bine de două decenii când atât statele bogate, cât și cele în curs de dezvoltare se pun de acord cu privire la o viziune comună pentru limitarea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră și pornesc pe un drum care să pună capăt celor două secole de dominație a imperativului economic al combustibililor fosili.
Prezentă la lucrările COP21, delegația României a fost condusă de ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Cristiana Pașca Palmer. „Suntem foarte mulțumiți de acest acord. Este o realizare cu adevărat istorică. Comunitatea internațională a arătat că, în ciuda tuturor diferențelor, se poate uni și trece peste orice obstacol, pentru a îndeplini un obiectiv comun, acela de a asigura viitorul Planetei. Este clar că acest Acord, în forma în care a fost adoptat, demonstrează că tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon este inevitabilă. Vorbim despre un document istoric, global, durabil, dinamic și pe care foarte mulți l-au considerat imposibil de adoptat", a declarat ministrul român al Mediului.
Forța de negociere a UE
Majoritatea liderilor europeni prezenți la această conferință, în frunte cu comisarul european pentru Climă, Miguel Arias Cañete, se declară mulțumiți de Acordul adoptat la Paris: „Este o victorie a întregii Uniuni Europene. Am demonstrat că Europa este puternică, unită, ambițioasă și că vorbește cu o singură voce. Asta a reprezentat forța noastră în cadrul negocierilor. Astăzi am obținut ceea ce ne-am propus", le-a transmis comisarul Cañete miniștrilor Mediului din UE.
România a îndeplinit un rol-cheie pe parcursul negocierilor, ministrul Cristiana Pașca Palmer fiind desemnată să reprezinte UE în cadrul negocierilor privind adaptarea la schimbările climatice. „Mandatul României la această conferință a fost îndeplinit cu succes, deoarece avem un Acord ambițios, global și, foarte important, cu valoare juridică obligatorie. Referitor la angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, limbajul asupra căruia s-a convenit asigură posibilitatea de a fi ratificat de către toate statele", a precizat ministrul român.
Având în vedere evenimentele meteorologice extreme tot mai frecvente (inundații, secetă, temperaturi foarte ridicate, incendii etc.), adaptarea la schimbările climatice a devenit o necesitate imperioasă. În acest sens, întărirea rezilienței sistemului socio-ecologic este esențială pentru a putea gestiona corespunzător riscurile și a preveni dezastrele cauzate de schimbarea climei (de exemplu, managementul necorespunzător al resurselor forestiere poate contribui la accentuarea impactului inundațiilor, cu consecințe economice și sociale grave). În acest context, țara noastră depune eforturi să devină în viitor o economie rezilientă la efectele schimbărilor climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon, o economie verde care integrează politicile și acțiunile climatice în mod coerent, pentru a asigura o dezvoltare durabilă inteligentă.
Obiectivele fundamentale ale Acordului
Limitarea încălzirii globale la maximum 2 grade Celsius față de media temperaturilor din epoca preindustrială, verificarea tuturor angajamentelor asumate de statele semnatare la fiecare 5 ani și ajutor financiar pentru țările în curs de dezvoltare din sud, din partea celor dezvoltate, reprezintă principalele prevederi ale Acordului final prezentat în cadrul COP21 de la Paris.
Astfel, textul Acordului prevede limitarea creșterii temperaturii globale medii „cu cel mult 2 grade Celsius" și „continuarea eforturilor pentru a coborî această limită de creștere până la 1,5 grade Celsius". Obiectivul celor 2 grade Celsius, prin raport la epoca preindustrială a fost stabilit în 2009, la Copenhaga și impune reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), dar și măsuri de economisire a energiei și investiții în energiile regenerabile, precum și planuri de reîmpăduriri pe suprafețe extinse. Numeroase țări, în special statele insulare care sunt primele amenințate de perspectiva creșterii nivelului oceanului planetar, sunt în pericol în cazul în care creșterea mediei temperaturilor globale va depăși 1,5 grade Celsius.
Dintre cele 195 de state reprezentate la conferința de la Paris, 186 au anunțat măsuri privind limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până la orizontul anului 2030. Dar chiar și dacă aceste măsuri vor fi respectate întocmai, ele ar duce la o creștere a temperaturii medii globale de aproximativ 3 grade Celsius. În acest context, pentru a atinge obiectivul celor 2 grade Celsius, textul propune „un vârf al emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai scăzut posibil și adoptarea cât mai rapidă a unor reduceri rapide ale poluării (...) pentru a ajunge la un echilibru între emisiile rezultate din activitățile antropice și cele ce pot fi absorbite", o referință posibilă la păduri, dar și la tehnologiile noi de captare și stocare ale dioxidului de carbon.
Una dintre dispozițiile-cheie ale Acordului se referă la constituirea unui mecanism voluntar de verificare a respectării angajamentelor naționale. O astfel de verificare se va desfășura la fiecare cinci ani și „va reprezenta o continuare a raportului precedent". O primă revizie obligatorie ar urma să aibă loc în 2025, după un bilanț colectiv de acțiune prevăzut pentru anul 2023. O primă discuție cu privire la acțiunile întreprinse și măsurile luate între timp este prevăzută pentru anul 2018.
Convenția ONU asupra Climei din 1992 a introdus o distincție strictă între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește împărțirea obligațiilor în acest domeniu. Țările industrializate, cum sunt SUA, doresc să fragmenteze această linie de demarcație clară, iar țările în curs de dezvoltare, așa cum este India, refuză să accepte ștergerea demarcației în numele dreptului lor la dezvoltare și al responsabilității istorice a emisferei nordice în ceea ce privește poluarea excesivă și schimbările climatice. În ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, această „diferențiere" rămâne activă: țările dezvoltate „trebuie să fie pe punctul de a adopta obiective ale reducerilor de emisii poluante în valoare absolută", în timp ce statele în curs de dezvoltare „trebuie să continue să-și îmbunătățească eforturile" în lupta împotriva încălzirii globale, în funcție de situația lor națională. O altă dispoziție importantă este cea cu privire la acordarea unui ajutor financiar țărilor din emisfera australă. În 2009, țările dezvoltate au promis că vor vărsa 100 de miliarde de dolari pe an, începând cu 2020, pentru finanțarea politicilor climatice din țările în curs de dezvoltare. Acestea din urmă au solicitat o creștere progresivă a acestei sume și o mai mare claritate cu privire la mijloacele de transpunere în practică a acestei dispoziții. De cealaltă parte, țările dezvoltate nu doresc să suporte singure aceste costuri și solicită contribuții și din partea unor țări aflate în plină expansiune economică, precum China, Coreea de Sud, Singapore sau de la țările cu bogate rezerve de petrol. Formula propusă este că „țările dezvoltate ar trebui să asigure resursele financiare pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare" să se adapteze la efectele schimbărilor climatice și să ia măsuri pentru a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Angajamentele principalilor poluatori
Așa cum am mai menționat, cele 195 de țări reprezentate la Paris în cadrul Conferinței internaționale privind schimbările climatice (COP21) au prezentat angajamente cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la orizontul anilor 2025 - 2030, promisiuni care însă rămân insuficiente pentru principalul obiectiv al summit-ului, și anume limitarea încălzirii globale la 2 grade Celsius în raport cu epoca preindustrială, chiar dacă principalii actori sunt optimiști cu privire la rezultat, conform AFP. Dintre cele 195 de țări prezente la summit-ul de la Paris, 185, mai notează AFP, sunt răspunzătoare de cvasi-totalitatea emisiilor globale de gaze cu efect de seră. Iată care sunt, în esență, angajamentele celor mai mari poluatori:
1) China. Cel mai mare poluator la nivel mondial (aproximativ un sfert din totalul emisiilor) s-a angajat, în premieră, să-și plafoneze emisiile de gaze cu efect de seră până cel mai târziu în 2030, după ce o lungă perioadă de timp Beijingul a fost în defensivă, invocând imperativul dezvoltării economice. În același timp cel mai mare consumator mondial de cărbune, sursa de energie cu cel mai ridicat grad de poluare, dar și cel mai important investitor în domeniul energiilor regenerabile, China are în vedere o reducere cu 60% - 65% a emisiilor sale industriale în 2030 în raport cu 2005.
2) SUA. Cel de-al doilea cel mai mare poluator din lume și fost deținător al primului loc pentru o lungă perioadă de timp, SUA doresc să-și reducă emisiile poluante cu 26% - 28% până la orizontul anului 2025, un obiectiv mai mic decât cel fixat de UE, dar superior precedentelor contribuții americane la soluționarea problemei schimbărilor climatice.
3) UE. De la începutul lunii martie, UE (responsabilă de aproximativ 10% din totalul emisiilor - locul trei în rândul marilor poluatori) a fost primul actor important al scenei internaționale care și-a prezentat planul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40% până în 2030, prin raport la volumul de emisii din anul 1990.
4) India. India a promis să-și reducă indicele emisiilor industriale de carbon cu 35% până în 2030 prin raportarea la nivelul din 2005, însă nu și-a fixat un obiectiv global de reducere a emisiilor. Autoritățile indiene pariază pe energiile regenerabile (40% din totalul de electricitate până în 2030).
5) Rusia. Cel de-al cincilea mare poluator, Rusia, și-a fixat drept obiectiv reducerea emisiilor cu 25% - 30% până în 2030, în raport cu nivelul din 1990. Dacă este însă luat în calcul efectul pozitiv generat de vastele sale suprafețe acoperite cu păduri, ar fi vorba doar despre o reducere de 6% - 11% a emisiilor de gaze cu efect de seră din industrie, după cum observă organizația Climate Action Tracker.
6) Japonia. Cel de-al șaselea mare poluator are în vedere o reducere a emisiilor de 26% între 2013 și 2030, contând în schimb pe revenirea sectorului energiei nucleare.
7) Brazilia. Brazilia, o economie în plină dezvoltare, responsabilă de 2% din poluarea mondială, a anunțat că vizează o reducere de 43% a emisiilor până la orizontul anului 2030, prin raportarea la anul 2005, prin diversificarea surselor de energie regenerabilă sustenabile. Planul său a fost foarte bine primit, conform AFP.
8) Iran. Cel de-al optulea mare poluator, Iranul, s-a angajat ca până în 2030 să-și reducă emisiile cu 4%. Teheranul a evocat, de asemenea, posibilitatea unui efort suplimentar de 8% în condițiile unei susțineri financiare internaționale și ale ridicării „sancțiunilor economice injuste".
9) Indonezia. Indonezia a anunțat reduceri de 29% ale emisiilor poluante până în 2030, diminuări ce ar putea ajunge la 41% în condițiile în care ar beneficia de ajutoare financiare externe.
10) Canada. Guvernul canadian conservator, care a decis ieșirea din protocolul de la Kyoto, a anunțat o reducere a emisiilor de 30% până în 2030, prin raport cu situația din 2005 - contribuție considerată insuficientă de ONG-urile pentru protecția mediului. Noul guvern liberal a promis să revizuiască acest plan.
Reacții internaționale
Președintele SUA, Barack Obama, a salutat Acordul de la Paris, definindu-l drept unul puternic și istoric, precum și cea mai bună șansă pentru a salva Planeta de efectele schimbărilor climatice globale, potrivit Reuters. „Astăzi, poporul american se poate mândri, întrucât acest Acord istoric este un tribut și al leadership-ului american. În ultimii șapte ani, am transformat Statele Unite în lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice", a spus Obama, care a subliniat că a făcut din climat o prioritate încă de la venirea sa la putere în 2009. Președintele american a mulțumit, de asemenea, celor aproape 200 de țări „mari și mici, dezvoltate și emergente, pentru că au lucrat împreună pentru a înfrunta o amenințare care ne privește pe toți. Împreună, noi am arătat ceea ce este posibil de făcut când lumea este unită".
La rândul său, președintele chinez Xi Jinping a salutat - în cursul unei convorbiri telefonice cu omologul său francez, François Hollande - încheierea Acordului, văzând în aceasta „un semnal important pentru eficacitatea guvernării mondiale". Reuniunea G20 ce va avea loc în septembrie 2016 în China „urmează să aibă un rol pozitiv în aplicarea acestui Acord", a subliniat el. Potrivit Președinției franceze, François Hollande a salutat rolul determinant al Chinei pentru succesul COP21, apreciind că fără ea nu ar fi fost posibil să se obțină un rezultat ambițios.
Și premierul indian Narendra Modi a salutat adoptarea la Paris de către 195 de țări a unui Acord pentru combaterea încălzirii globale, apreciind că aceasta este o victorie „a justiției climatice". „Nu există învingători și nici învinși la încheierea Acordului de la Paris. Justiția climatică a câștigat și noi toți lucrăm pentru un viitor mai verde. Deliberările la COP21 și Acordul de la Paris demonstrează înțelepciunea colectivă a liderilor mondiali pentru a atenua schimbarea climatică", a declarat liderul indian.
Acordul asupra limitării încălzirii globale adoptat la Paris la finalul anului trecut a fost salutat la cel mai înalt nivel politic în numeroase alte țări, dar, potrivit presei internaționale, este criticat de mai mulți oameni de știință. De exemplu, directorul Institutului Potsdam pentru Studierea Impactului Schimbărilor Climatice, Hans Joachim Schellnhuber, a explicat că există „o frustrare" provocată de faptul că „angajamentele propuse de state pentru atingerea obiectivelor fixate sunt absolut insuficiente și inconsistente". În opinia lui, Acordul este „un document la limita dintre slab și periculos, situat foarte departe de un calendar care să salveze omenirea", întrucât „chiar dacă se vor aplica în totalitate planurile naționale de reducere a emisiilor poluante promise de aproximativ 190 de țări, temperatura medie a Planetei va crește cu cel puțin 2,7 grade Celsius până la sfârșitul secolului în curs" prin comparație cu perioada preindustrială. „Obiectivul urmărit poate fi atins - este de părere Schellnhuber - doar dacă nu se așteaptă până în 2020 (data intrării în vigoare a Acordului de la Paris - n.r.), ci se reduc emisiile de gaze cu 10% - 15% înainte de această dată, se atinge plafonul în 2020 și se acționează pentru a se ajunge la emisii zero la jumătatea secolului", a mai spus cercetătorul german. „Dacă începi un acord afirmând că scopul acestuia este de a nu depăși creșterea de 2 grade Celsius a temperaturii, acest text trebuie să marcheze o serie de angajamente raționale pentru a fi îndeplinit, iar în caz contrar, demonstrează voință politică, dar lipsă de realism și adevăr", a comentat, la rândul său, directorul Centrului de Cercetări Climatice Tyndall din Marea Britanie, Kevin Anderson.
România, locul 18 în Indexul de performanță al luptei împotriva schimbărilor climatice
Țara noastră a făcut un salt de șapte poziții față de anul trecut în Indexul de Performanță în Schimbări Climatice 2016 (CCPI 2016) și se clasează pe poziția 18, conform documentului lansat la Conferința de la Paris de Germanwatch și Rețeaua de Acțiune pentru Climă - Europa (CAN Europe). Potrivit CCPI 2016, România se plasează în clasament pe o poziție mai bună decât în anii trecuți, însă acest lucru se datorează regresului înregistrat de alte țări și unor statistici oficiale care nu iau în calcul economia subterană. Astfel, unul dintre indicatorii la care România se prezintă foarte bine este cel al emisiilor provenite din defrișări. Conform datelor din rapoartele oficiale, România este una dintre cele patru țări care emit cele mai puține gaze cu efect de seră, ca urmare a defrișărilor. Cu toate acestea, fenomenul defrișărilor ilegale în România este mult mai mare decât cel reflectat în statisticile oficiale.
La restul indicatorilor din care este alcătuit scorul de țară, România a obținut rezultate considerate ca nesatisfăcătoare, spun cei de la Germanwatch. Este vorba despre emisiile provenite din industrie, trafic sau gospodării, care ne clasează la jumătatea Indexului. În ceea ce privește energia regenerabilă, țara noastră ocupă locul 19 la capitolul cantitate de energie regenerabilă în mixul energetic, dar se situează pe locul 52 când vine vorba despre dezvoltarea alimentării cu energie din surse regenerabile.
CCPI 2016 a evaluat și ordonat 58 de state din punct de vedere al emisiilor de CO2, analizând nivelul de emisii și politicile naționale în domeniile conexe. Cele 58 de state sunt, împreună, responsabile pentru peste 90% din emisiile de CO2 generate la nivel global. Cele mai slabe punctaje în clasament au fost obținute de Australia, Kazakhstan și Arabia Saudită. În ceea ce privește tendința mondială, după un deceniu în care emisiile globale au fost în continuă creștere, în 2014 există semne de încetinire sau chiar de oprire a acestei tendințe. Cei mai mari doi producători de emisii, Statele Unite ale Americii (locul 34) și China (locul 47), și-au îmbunătățit poziția datorită investițiilor lor masive în energie regenerabilă și încercării de a reduce producția de energie pe bază de cărbune.
Sateliți pentru măsurarea concentrațiilor de CO2 și metan de pe Terra
Ministrul francez pentru ecologie, Ségolene Royal, a anunțat că țara sa se angajează în proiectul MicroCarb, un satelit destinat să măsoare distribuția de CO2 la suprafața Planetei, care ar trebui să fie lansat în anul 2020. De asemenea, la Paris a mai fost prezentat proiectul franco-german Merlin (Methane Remote Sensing Mission), care presupune realizarea unui satelit pentru măsurarea cu o precizie fără precedent a concentrației de metan din atmosferă. Dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz cu efect de seră produs de activitățile umane. Metanul este al doilea dintre cele mai importante gaze cu efect de seră și contribuția lui la încălzirea globală este de 25 de ori mai mare decât cea a dioxidului de carbon. Suma de 25 de milioane de euro va fi virată inițial de statul francez pentru finanțarea proiectului MicroCarb elaborat de Centrul Național de Studii Spațiale (CNES). Costul total al proiectului este de aproximativ 175 de milioane de euro, a declarat Jean-Yves Le Gall, președintele CNES, pentru AFP. Satelitul ar trebui să fie gata „cel târziu în anul 2019 sau la începutul lui 2020". Misiunea franceză MicroCarb își propune să determine principalele gropi pentru carbon ale planetei noastre - oceanele și pădurile tropicale - și să le cartografieze. Acesta va permite măsurarea în același timp a cantităților de CO2 emise de orașe, de vegetație și de oceane. Satelitul va zbura pe o orbită joasă, pe deasupra polilor, folosind lumina solară pentru a se alimenta cu energie. Datele colectate vor fi apoi împărtășite comunității științifice mai largi. Satelitul Merlin, care va fi produs de Airbus Defence and Space, va costa în jur de 250 de milioane de euro și va fi lansat în 2020, cu ajutorul unei rachete europene.
(Sursa: Agerpres și documente de presă ale altor instituții)
