English
Joi, 15 ianuarie, am participat la întâlnirea de bilanț a „Cercului Calității AGIR Dolj", condus cu știință de calitate de dr. ing. Traian Crișu. Nu a fost o raportare „clasică", ci o discuție „polivalentă", bazată pe cultură tehnică și pe cultură generală, în care s-au implicat toți participanții. Am postat câteva informații pe pagina https://www.dolj.agir.ro/stiri.php. La final, am precizat: Deși Programul din realitate nu a fost identic cu cel din Invitație, seara a fost ...SPECIALĂ! Au fost prezenți „Mihai Eminescu, Marin Sorescu..." și... membrii Cercului Calității.
Dar, „din punctul meu de vedere", plusvaloarea acestei întâlniri este dată de „interacțiunile manifestate" după reuniunea de la sediul „Mișcarea Română pentru Calitate".
a) Ing. Radu Zlatian a trimis două cărți, în format electronic: „Juran s Quality Handbook" - Joseph Juran, A. Blanton Godfrey și „Deming s Managemnet Philosophies are the Driving Force Behind Japan s Economic Miracle" - Dr. Deming.
b) Eu le-am trimis textul episodului „Joseph Moses Juran - părintele managementului calității, născut în România", transmis la un post de radio din Craiova, în care sunt menționate și cărțile existente la Biblioteca Alexandru și Aristia Aman din Craiova, scrise de Juran: Calitatea produselor: Tratat practic de planificare, proiectare, realizare și control, Editura Tehnică, București, 1975; Planificarea calității, Editura Teora, București 2000; Supremația prin calitate: Manualul directorului de firmă, Editura Teora, București, 2002.
c) Ca răspuns, ing. Gheorghe Dondera a trimis o fotografie, cu rol de listă bibliografică, cu o bună parte din cărțile din domeniul calității pe care le are în biblioteca proprie.
d) Surpriza a venit din partea colegei noastre, de curând membră a Cercului, ing. Daniela Nedelea.
Mesajul său are ca preambul: „Umila opinie a unei începătoare, pasionată de bun și bine, chiar dacă uneori acest lucru pare discutabil, mai ales când «uit să închid» neconformități, când pun întrebări sau solicit «procente» incomode sau par mai răvășită decât sunt".
Mesajul a continuat cu:
1. Omul NU este nici robot, nici sfânt.
„Indiferent cât de educat este un om, nu face totul numai din conștiință."
Deming idealizează uneori un om rațional, implicat, responsabil permanent.
În realitate: intervine rutina, apare plictiseala, oboseala psihică, presiunea timpului, viața personală.
Chiar și omul bine intenționat greșește. Nu din rea-voință, ci din limită umană.
Cheia: calitatea trebuie să țină cont de fragilitatea omului, nu să o ignore!!!
2. Eliminarea inspecțiilor - ideal frumos, practică periculoasă.
„Eliminarea inspecțiilor este o gafă impardonabilă."
Ce spune Deming, de fapt (tradus realist): Nu „fără verificări", ci „fără verificări punitive, târzii, formale". Problema apare când: controlul dispare complet, se bazează totul pe „conștiința profesională". Ambele duc la: acumulare de erori, degradare lentă a calității, accidente, iar la final... vinovați sunt tot oamenii, nu sistemul.
Concluzia: verificarea NU este neîncredere, reprezintă sprijin, corecție și siguranță.
3. Motivarea - DA, dar nu isteric, nu mecanic
„Sunt pentru motivare, dar nu exagerată, ci gradual și doar dacă există rezultate."
Din punctul meu de vedere, aceasta este motivarea sănătoasă, nu cea „de manual": fără promisiuni goale, fără recompense automate, fără presiune constantă. Pentru că toate acestea duc la: motivarea excesivă → anxietate, lipsa motivării → apatie.
Cheia: Omul are nevoie de: sens, recunoaștere realistă, predictibilitate.
4. Dezvoltare + înlocuire în momente-cheie (asta e foarte important)
„Încurajarea dezvoltării personalului, înlocuirea acestuia în momente cheie" nu e cruzime. Este igienă organizațională. Pentru că: nimeni nu poate performa permanent la maximum, stagnarea omoară calitatea, uneori omul bun azi devine omul nepotrivit mâine (context diferit).
Protejarea calității presupune uneori schimbarea omului, nu pedepsirea lui, ci repoziționarea.
Din punctul meu de vedere, Responsabilitatea NU poate fi pusă exclusiv pe lucrător sau pe sistem, trebuie să existe echilibru. Sistemul trebuie să prevadă: verificări, rotație, pauze, sprijin psihologic, corecții timpurii. În felul acesta avem: prevenție, lipsă accidente de muncă, responsabilizarea angajatorului.
Cheia: Nu „omul a greșit", el doar execută, ci „sistemul NU a protejat omul de propria limită".
Cu alte cuvinte, sintetic: „Calitatea reală nu se construiește prin idealizarea comportamentului uman, ci prin proiectarea unor sisteme care recunosc limitele psihologice ale omului, mențin mecanisme de verificare rezonabile și oferă motivare graduală, corelată cu rezultate concrete."