English
Un raport special publicat recent de Curtea de Conturi Europeană (ECA) relevă că, în ceea ce privește autostrada A1 din România, perspectivele s-au îmbunătățit, în prezent, toate tronsoanele fiind estimate să fie date în exploatare înainte de 2030. Raportul, intitulat „Infrastructura de transport a UE - Întârzierile se agravează și unele costuri sunt în creștere, dar cadrul de guvernanță promite să fie unul mai solid în viitor", reprezintă o actualizare a unei analize efectuate în 2020 și conține informații despre cum a evoluat situația între timp, în special din perspectiva costurilor și a calendarelor de finalizare, pentru opt megaproiecte de transport: patru căi ferate (Rail Baltica, Lyon - Torino, Tunelul de bază Brenner și Y Vasca), o cale navigabilă interioară (Sena - Schelde), o autostradă (A1 în România) și două conexiuni multimodale (legătura rutieră-feroviară a Fehmarn Belt între Danemarca și Germania și legătura feroviară E59 către porturi din Polonia). Aceste megaproiecte vizează în mod direct 13 țări din UE: Belgia, Danemarca, Germania, Estonia, Spania, Franța, Italia, Letonia, Lituania, Austria, Polonia, România și Finlanda.
- Credit foto: www.freepik.com
„Construcția infrastructurilor de transport de maximă importanță ale Europei a avut de suferit pe fondul crizelor neprevăzute, acumulând și mai multe costuri și întârzieri" - aceasta este concluzia principală a recentului raport al ECA. Prin urmare, auditorii au trecut de la diagnosticul „este puțin probabil" la un clar „nu va fi atins" după ce au analizat șansele ca obiectivul stabilit pentru 2030 privind finalizarea rețelei transeuropene de transport (TEN-T) centrale să fie atins. Având în vedere cât sunt de importante coridoarele principale de transport transfrontalier pentru cetățenii și întreprinderile europene, auditorii Curții de Conturi Europene au analizat situația actuală în raport cu date și observații cheie din raportul lor special din 2020 pe această temă. Situația din 2025 este mai sumbră decât cea din 2020 și cu mult sub ceea ce s-a prevăzut inițial. „Fără doar și poate, din 2020 și până acum, megaproiectele s-au confruntat cu și mai multe dificultăți din cauza pandemiei COVID-19 și a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. În plus, au trebuit să se alinieze la cerințe normative noi și să depășească probleme tehnice neprevăzute", menționează autorii analizei.
„Majoritatea infrastructurilor de transport de maximă importanță au cunoscut o deteriorare a situației în comparație cu cea de la momentul publicării raportului special anterior. Conform estimărilor oficiale din prezent, trei dintre infrastructuri (tunelul de bază Brenner, legătura fixă Lyon - Torino și Canalul Sena - Europa de Nord) vor fi finalizate după 2030, ceea ce înseamnă că termenul prevăzut pentru 2030 pentru finalizarea rețelei centrale TEN-T a UE nu va fi respectat. În 2020, se preconiza că Rail Baltica va fi finalizată integral până în 2030; în momentul de față nu este prevăzut un termen pentru finalizarea completă a acestei infrastructuri (punctul 15). În schimb, în cazul uneia dintre infrastructuri - autostrada A1 din România -, perspectivele s-au îmbunătățit: în prezent, toate tronsoanele sunt estimate să fie date în exploatare înainte de 2030", se menționează în raport.
Multe dintre megaproiecte au fost marcate de creșteri ale costurilor. Auditorii raportaseră în 2020, pentru cele opt megaproiecte examinate, o creștere globală a costurilor reale (calculate net de inflație) de 47% în comparație cu estimările inițiale. Astăzi, diferența este de 82%, adică de aproape două ori mai mare. În spatele acestui procent se află în principal derapaje ale bugetului în două proiecte: Rail Baltica (costurile au explodat, crescând cu 160% în ultimii 6 ani, adică de aproape patru ori față de estimările inițiale) și legătura feroviară Lyon - Torino (costurile au crescut cu 23% în ultimii 6 ani - depășind dublul previziunilor inițiale).
Variația globală a costurilor estimate pentru celelalte șase infrastructuri este de doar circa 10% din creșterea suplimentară totală. De exemplu, canalul Sena - Europa de Nord, pentru care, în 2020, Curtea a raportat cea mai mare creștere procentuală a costurilor în comparație cu estimarea inițială, înregistrează în prezent o creștere suplimentară a costurilor de 9%. În două cazuri, pentru autostrada A1 și linia ferată E59, cele mai recente estimări ale costurilor - ținând cont de inflație - sunt, de fapt, mai mici decât cele inițiale.
Când vor fi în sfârșit gata aceste infrastructuri? În 2020, auditorii observaseră că ele erau în întârziere în medie cu 11 ani față de planul inițial. În 2025, au constatat că situația s-a înrăutățit. Cele cinci megaproiecte pentru care existau informații sunt acum în întârziere în medie cu 17 ani. Linia feroviară Y Vasca, care ar fi trebuit să fie dată în exploatare înainte de 2010, conform calendarului său inițial, și nu mai târziu de 2023, conform planului revizuit din 2020, va fi finalizată cel mai devreme în 2030 (promotorii proiectului consideră că, de fapt, 2035 este un termen mai realist). Deschiderea legăturii feroviare Lyon - Torino este acum prevăzută pentru 2033 (inițial, ținta era 2015, iar apoi, 2030, conform calendarului din 2020). Tunelul de bază Brenner se va deschide cel mai devreme în 2032, și nu în 2016 sau în 2028, așa cum se prevăzuse anterior. Canalul Sena - Europa de Nord trebuia inițial să fie inaugurat în 2010, apoi a fost amânat pentru 2028, pentru ca, în prezent, să aibă ca orizont de finalizare anul 2032. Concluzia auditorilor este deci clară: rețeaua centrală TEN-T a UE nu va fi în niciun caz finalizată până în 2030.
În ciuda acestor probleme, Comisia Europeană nu a recurs decât o singură dată la principalul instrument juridic (limitat) pe care îl are la dispoziție pentru a cere explicații cu privire la întârzieri (articolul 56 din Regulamentul TEN-T din 2013). Nu este vorba însă despre niciunul dintre cele opt megaproiecte examinate de auditori. Ei se așteaptă ca recenta revizuire a Regulamentului TEN-T să extindă rolul și competențele Comisiei Europene în supravegherea finalizării rețelei. Totuși, impactul noilor reglementări se va vedea mai mult la megaproiectele din viitor și va depinde de felul în care țările din UE vor pune efectiv în aplicare și respecta prevederile legale.
Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) este coloana vertebrală a rețelei europene de transport rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare, maritim și aerian. Megaproiectele sunt proiecte de transport de mare anvergură, adesea cu o dimensiune transfrontalieră, și au un rol-cheie în asigurarea unei mai bune conectivități în Europa, în eliminarea blocajelor și în facilitarea mobilității transfrontaliere. În 2013, statele membre ale UE au convenit că rețeaua centrală TEN-T ar trebui să fie finalizată până în 2030.