English
Ing. Vașarhelean Ion Gabriel
Data și locul nașterii: 19.06.1997, Balș, jud. Olt
Studii: Universitatea din Craiova, Construcții civile, industriale și agricole, 2020
Locul de muncă actual: SC Conicon Prest SRL, Craiova
Gheorghe Manolea: Când v-ați gândit să vă faceți constructor, inginer constructor?
Ion Gabriel Vașarhelean: Am urmat Colegiul Tehnic Balș, orașul în care mulți dintre locuitori se gândeau că ar putea să lucreze la Întreprinderea de Osii și Boghiuri din Balș. De altfel, și bunicul meu și tatăl meu au lucrat acolo. M-am înscris la Colegiul Tehnic pentru că era aproape de locuința noastră. Eram în clasa a XI-a, dar nu îmi puneam problema ce drum să urmez. Într-o zi, profesoara de geografie, doamna Untaru, m-a întrebat: „Ce vrei să faci cu viața ta, ce profesie vrei să-ți alegi?"
Deși nu avem un răspuns, pentru că eram într-o clasă cu profil contabil, i-am spus ceva legat de această profesie. Îmi aduc aminte că dânsa mi-a spus: „La cum te văd eu, la cum te-am cunoscut eu, te sfătuiesc să urmezi ingineria".
Întâmplător, în perioada respectivă au început lucrările pentru reabilitarea acoperișului școlii. Au venit constructori, au finalizat organizarea de șantier și au început lucrul. Mi-am dat seama ca domeniul construcțiilor oferă multe oportunități. Am ales Secția de construcții din cadrul Facultății de Mecanică din Craiova, fiind cea mai apropiată de Balș, de orașul în care locuiam împreună cu părinții. Am început facultatea în 2016.
GHM: Cum a fost trecerea de la activitatea din liceu la cea din facultate?
IGV: M-am adaptat foarte ușor. Dacă la liceu aveam și discipline care nu mă atrăgeau, aici toate mi se păreau atractive, interesante. Am terminat facultatea în 2020. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Aș fi vrut să o țin așa mereu. În general, când îți place ceva nici nu îți dai seama cum trece timpul. Încă din clasa a XI-a, mi-am cumpărat cărți de specialitate, inclusiv în facultate, pe care le-am studiat cu interes.
GHM: Cum a fost trecerea de la activitatea din facultate, centrată pe școală, la activitatea din producție?
IGV: Eu am început să lucrez încă din anul IV, din martie 2020. Îmi pregăteam Lucrarea de licență. Mulți spuneau că, dacă n-ai experiență, greu îți găsești un loc de muncă. Mi-am zis: „Dacă așa stau lucrurile atunci... hai la muncă!" Am găsit câteva anunțuri pe Internet, postate de dezvoltatori imobiliari. Primul la care m-am dus m-a angajat, deși eram student.
GHM: Cum a decurs interviul de angajare?
IGV: Am discutat cu Directorul general. Am avut o discuție de cca o jumătate de oră. Mi-a pus tot felul de întrebări, aparent banale, dar sunt sigur că aveau rostul lor. Firma era relativ mică. Se ocupa de proiectare, dar și de execuție. Proiectarea, calculul structurilor erau făcute de un inginer de la Pitești. Aveau în lucru un cartier rezidențial din Craiova. După discuție, mi-a dat proiectul unui bloc deja construit și mi-a cerut să scot cantitățile cu materialele folosite, de la săpătură până la învelitoare. Cred că aceasta a fost, de fapt, o probă de lucru. Apoi m-a trimis pe șantier, să măsor cantitățile de material, să urmăresc cum sunt folosite la construirea blocului. Așa am început să construiesc primele două blocuri parter plus trei etaje. Am construit vreo șase duplex-uri. La început nu am fost angajat ca inginer, eram conducător antrepriză montaj-construcții.
GHM: După obținerea diplomei de inginer, ați rămas tot acolo?
IGV: Firma a început să se dezvolte. Și-a diversificat activitatea cu lucrări de construcții industriale. Îmi amintesc că s-a construit atunci un siloz din beton armat, pentru un fermier, pentru depozitarea cerealelor. Eu eram „copilul" echipei și învățam tot ce era necesar. Am lucrat la această firmă mai bine de trei ani.
GHM: În activitatea de inginer practician, v-au fost de folos cunoștințele dobândite în facultate?
IGV: O să vă răspund printr-un exemplu. După trei ani m-am mutat la o altă firmă care începuse construirea a două blocuri P+8. Acolo era necesară extinderea rețelei de alimentare cu apă și canalizare. Inginerul specializat în acest domeniu plecase. Conducerea firmei m-a întrebat dacă pot să preiau eu această activitate. Le-am spus că învățasem ceva, dar nu sunt stăpân pe acest domeniu și am nevoie de ingineri cu care să mă consult. În mod voluntar, s-a format o echipă la care am apelat de fiecare dată când am avut nevoie. Așadar, cele învățate la școală mi-au fost de folos, dar am avut nevoie de încrederea celor din jurul meu. N-a fost o activitate spectaculoasă dar... mi-a prins bine. Mi-a întărit voința de a lăsa ceva trainic și frumos de pe urma muncii mele.
GHM: Mi-ați povestit despre activitatea de inginer restaurator. Cum ați ajuns să lucrați în acest domeniu?
IGV: Simțeam că mă plafonez. Mi-am propus să caut și altceva. Într-o sâmbătă m-am dus la un interviu care a durat 3-4 ore. Nu-mi mai amintesc ce întrebări mi-au pus. Firma la care m-am angajat s-a ocupat de restaurarea Bibliotecii franceze OMNIA din Craiova. În acest proiect am învățat să fiu foarte riguros, să respect normative și criterii de calitate, să fiu exigent. Așa am descoperit frumusețea restaurării clădirilor vechi. Restaurarea presupune să păstrezi vechiul obiect în așa fel încât să poată fi folosit ca atunci când a fost nou. Munca aceasta presupune să te documentezi. Lucrând la proiectul Biblioteca OMNIA, am descoperit măiestria lucrătorilor din anii 1890, am aflat multe informații, dar și multe povești despre familia Pleșia. Poveștile acestea dau farmec activității de inginer constructor „restaurator".
GHM: Oamenii de azi ar putea să facă ce au făcut meșterii de la sfârșitul secolului XIX?
IGV: Da! Cu voință putem face multe!
GHM: Care este relația dintre un inginer și un muncitor din construcții?
IGV: În general, este o relație de respect profesional. La început, văzându-mă mai tânăr au vrut să aplice soluțiile practice pe care le cunoșteau. Le-am explicat de ce trebuie să respectăm ce spune proiectantul, prin partea scrisă și partea desenată a proiectului, iar după un timp au acceptat că știu „meserie" și că îmi asum responsabilitatea lucrărilor pe care le facem împreună.
GHM: Să presupunem că discutați cu un grup de tineri despre alegerea meseriei. Ce sfaturi le-ați da tinerilor?
IGV: Fiecare trebuie să se analizeze, să se cunoască pe sine. Când își alege drumul profesional, trebuie să știe dacă îi place partea umanistă sau partea reală. Trebuie să știe dacă îi place matematica, fizica, chimia. Trebuie să știe dacă îi plac motoarele, autovehiculele. Trebuie să știe dacă îi place partea electrică sau partea de programare. Altfel spus, trebuie să se autocunoască. Ce știe să facă! Ce poate să facă! În acest proces de autocunoaștere, tânărul trebuie să fie ajutat de profesori. Profesorii au un rol important în formarea unui om.
GHM: Ce le-ați propune tinerilor nemulțumiți de ce li se oferă?
IGV: Le-aș oferi experiența muncii brute. Pe un șantier se fac multe activități fizice. Unele mai ușoare, altele mai grele. O activitate, necalificată sau calificată, se face cu un preț. Cu prețul unui efort, cu prețul energiei pe care o consumă fiecare. Trebuie să plece de la o nevoie, de la o nevoie a lui sau a altcuiva. Dacă ai o nevoie, o dorință, ajungi să descoperi plăcerea în munca depusă. Experiența muncii brute te convinge că învățătura de carte te ajută să obții maximul din ce ți-a dat viața.
GHM: Cum se desfășoară o zi din viața unui inginer constructor?
IGV: Ziua bună pentru un constructor este ziua în care nu plouă. Inamicul unui inginer constructor este... apa. Eu merg la punctul de lucru, analizez jurnalul de lucru să văd ce sarcini am de rezolvat și care sunt resursele. Se spune că un inginer constructor este bun dacă împarte sarcinile la toată lumea și lui nu-i mai rămâne nimic de făcut. Din punctul meu de vedere, mai trebuie să facă ceva: să organizeze activitatea în așa fel încât și el și oamenii cu care lucrează să plece acasă mulțumiți.