Dr. ing. Eugeniu Iordăchescu, la 87 de ani

În deceniul nouă al secolului trecut, când frenezia demolărilor, mascată de sintagma „plan de sistematizare", amenința să transforme în simple amintiri zeci de monumente de patrimoniu din întreaga țară, un om a avut curajul de a propune și priceperea de a realiza mutarea unor clădiri de dimensiuni și greutăți impresionante, salvându-le astfel de la pieire: inginerul Eugeniu Iordăchescu.

Eugeniu Iordăchescu s-a născut la 8 noiembrie 1929, la Brăila. După absolvirea Institutului de Construcții din București - Facultatea de Poduri și Construcții Masive, în anul 1953, a desfășurat o bogată activitate inginerească pe șantiere de construcții din Capitală, în institute de proiectări și în cadrul Primăriei Municipiului București (PMB), participând la proiectarea și realizarea a numeroase clădiri și ansambluri de clădiri și ulterior coordonând, în calitate de director general al Direcției generale de dezvoltare și administrație locativă din PMB, construcțiile de locuințe și obiective comerciale și social-culturale din București.

În paralel cu activitatea de proiectare și cu cea de execuție, ing. Eugeniu Iordăchescu a desfășurat și o activitate didactică în învățământul superior, fiind asistent la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie - Catedra de rezistența materialelor și mecanică aplicată (1960 - 1969), respectiv la Institutul de Construcții - Catedra de rezistența materialelor (1970 - 1974).

După cutremurul din 1977, a participat la expertizarea unor clădiri avariate și la proiectarea, respectiv verificarea proiectelor de consolidare a acestora, realizând și izolarea antiseismică a acceleratorului de particule de la Centrul de Fizică Nucleară din Măgurele.

În anul 1984, ing. Eugeniu Iordăchescu a obținut titlul științific de doctor  inginer cu teza „Concepția, calculul, proiectarea și tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor". Domnia sa a elaborat metode de calcul și tehnologii noi în domeniu - concretizate în două brevete de invenție - care i-au permis executarea unor lucrări de translatare și rotire a construcțiilor de o importanță deosebită atât pentru istoria ingineriei românești, cât și pentru conservarea patrimoniului național. Totodată, este coautor și la brevetul de invenție „Procedeu și dispozitive pentru protecția antiseismică a construcțiilor".

Cunoștințele acumulate în domeniul deplasării clădirilor au fost puse în practică, în mod strălucit, în anii ´80 ai veacului trecut. Numai în București, începând cu Schitul Maicilor (datând din 1726, mutat pe actualul amplasament în 1981) și terminând cu Biserica Sf. Ștefan - Cuibul cu barză (datând din 1760, mutată în 1988), ing. Iordăchescu a reușit să salveze șapte biserici ortodoxe, o clopotniță, Palatul Sinodal - toate monumente istorice - patru blocuri și un imobil de locuințe. O mențiune aparte merită statuia Domniței Bălașa, operă a sculptorului Carol Stork datând din 1881, mutată în 1988 la 20 m în fața bisericii care poartă numele fiicei voievodului Brâncoveanu. Dacă mutarea Schitului Maicilor a constituit o premieră națională, deplasarea clopotniței și bisericii mănăstirii Mihai Vodă - ctitorie a lui Mihai Viteazul (1594), în noiembrie 1985, a reprezentat atunci o performanță unică pe plan mondial: ansamblul, cântărind aproape 3400 t, a fost translatat în plan înclinat pe distanța de 289 m și coborât 6,2 m pe verticală. De asemenea, Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, un „colos" de circa 9000 t, datând din 1912 și mutat la începutul anului 1985, rămâne cea mai grea construcție mutată până acum în România. Acestora li se adaugă alte blocuri de locuințe, un sediu de bancă, o casă memorială, un spital și un turn de puț metalic, mutate de pe amplasamentele lor inițiale și aflate în orașele Alba Iulia, Craiova, Miercurea Ciuc, Petrila, Râmnicu Vâlcea, la mănăstirea Râmeț și la exploatarea de cărbune Câmpul lui Neag.

Dr. ing. Eugeniu Iordăchescu a publicat peste 40 de articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate, fiind și coautor la două cărți: „Culegere de probleme de rezistența materialelor", publicată la Editura Tehnică - vol. I (1969) și vol. II (1975) - și „Translația construcțiilor" (1988), prima lucrare în acest domeniu din literatura tehnică românească. De asemenea, a participat cu comunicări științifice la mai multe conferințe și congrese, desfășurate în România și în alte țări.

După 1989, deși ajuns la vârsta pensionării, inginerul Iordăchescu și-a continuat cu mult succes activitatea profesională: până în 1995 a fost consilier și șef de proiect la Institutul Proiect București, apoi director tehnic la Industrial Export (1995 - 1997), expert tehnic al Fondului Proprietății de Stat, consilier al președintelui BRD-GSG, vicepreședinte al Corpului Experților Tehnici din România, secretar general al Asociației Inginerilor Constructori din România (AICR) și președintele Comisiei de Monumente Istorice al AICR. Este membru fondator al Asociației Medical-Creștine Christiana. 

Pentru meritele sale, dr. ing. Eugeniu Iordăchescu a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, iar în acest an, a fost propus, de AGIR și ASTR, pentru a primi titlul de Cetățean de Onoare al Capitalei României, oraș la a cărui înfățișare actuală a contribuit atât de mult.

La Mulți Ani, domnule inginer Eugeniu Iordăchescu!