English
Ne-a părăsit un exponent emblematic al științei și practicii inginerești din țara noastră, prof. univ. dr. doc. DHC ing. Florea Oprea. S-a născut la 15 octombrie 1926 în Buftea-Buciumeni, județul Ilfov, a absolvit liceul în București în anul 1946 și Institutul Politehnic București în 1951, obținând diploma de inginer metalurg. În anul 1960 a susținut teza de doctorat cu tema Cercetări privind mecanismul și cinetica reducerii cu hidrogen la temperaturi joase a oxizilor unor metale neferoase.
A parcurs toate treptele carierei didactice, de la asistent (1950 - 1952), șef de lucrări (1953 - 1960), conferențiar (1960 - 1967), profesor (1967 - 2002), profesor consultant (2002 - 2006) în cadrul a trei universități: Institutul Politehnic București, Universitatea Dunărea de Jos din Galați și Universitatea Valahia din Târgoviște. A deținut funcții de conducere la Institutul Politehnic București, Facultatea de Metalurgie: prodecan (1953 - 1967), decan (1967 - 1980); la Universitatea Dunărea de Jos din Galați: rector (1981 - 1989), la Universitatea Valahia din Târgoviște: rector (1992 - 2002); director al Centrului de Cercetare Școala Academică de Știința Materialelor (2002 - 2006).
Din anul 1966 a fost conducător de doctorat, sub conducerea sa obținând titlul științific peste 30 de colegi ingineri. A avut contribuții de seamă în domeniile: echilibrele fizico-chimice; transferul de masă și energie în sistemele eterogene din metalurgie; termodinamica și cinematica proceselor din sistemele metalice și oxidice și transformările de fază în sistemele pirometalurgice; materiale noi (materiale inteligente, compozite, nanomateriale) în industrie; mecanismul și cinetica proceselor din hidro-electrometaurgie; optimizarea proceselor de obținere a produselor metalice cu caracteristici tehnologice performante.
A publicat numeroase lucrări de specialitate, între care: Teoria proceselor metalurgice (trei ediții în română și două ediții în spaniolă, în Venezuela); Metalurgia metalelor neferoase (1962); Bazele teoretice ale metalurgiei extractive (1967); Metalurgiile elementelor însoțitoare ale metalelor neferoase uzuale (1968); Procedee speciale în metalurgia metalelor neferoase (1975), editată și în limba spaniolă în Venezuela; Tehnica experimentală a proceselor metalurgice (1977), Introducere în termodinamica materialelor, vol. I (1998); Mecanisme și procese privind coroziunea materialelor metalice (2000); Introducere în termodinamica materialelor, vol. II (2000); Introducere în termodinamica materialelor, vol. III (2003); Tehnologia materialelor - Partea I. Elaborarea unor metale și aliaje neferoase (2004).
De asemenea, ca o recunoaștere a meritelor sale științifice și didactice, a fost membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, al Academiei Româno-Franceze de Metalurgie, al Academiei de Științe din New York, al Academiei Româno-Americane, membru al Societății Române de Metalurgie, membru al Colegiului onorific de redacție al revistei Metalurgia.
Putem aprecia cu deplin temei că a fost unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai învățământului tehnic superior românesc, cu specialiști de înaltă clasă în domeniul său de cercetare științifică, participant de elită la realizarea marilor combinate metalurgice din țara noastră, un om cu o conduită exemplară, autentic model pentru întreaga noastră comunitate inginerească.
Dumnezeu să-l odihnească!
