În vâltoarea vremurilor. A 95-a aniversare a Președintelui AGIR, Președinte de Onoare al ASTR, MIHAI MIHĂIȚĂ

Confesiuni, după 25 de ani de colaborare cu prof. univ. as. dr. ing. EurIng DHC MIHAI MIHĂIȚĂ

În anul 1977 a fost publicată la Editura Semne cartea „O viață cât un veac", a inginerului Constantin Th. Sapationo, care atunci avea 93 de ani.

Astăzi, 14.09.2025, aniversăm o remarcabilă personalitate a ingineriei, Mihai Mihăiță, la respectabila vârstă de 95 de ani, deci mai aproape de durata unui veac, dar cu durata totală a existenței nerestricționată.

Timpul nu are nici început, nici sfârșit. Timpul, asemenea spațiului, este un continuum. El nu trece, cum obișnuiam să spunem, ci noi călătorim pe un fragment al timpului și în această călătorie, indiferent de vârstă, oamenii au nevoie de iubire, de speranță, de sănătate, de bucurii și, uneori, de noroc.

„Un tren lung ne pare viața,

Ne trezim în el mergând

Fără să ne dăm noi seama,

Unde ne-am suit și când,

.....................................

Ne trec zilele, trec anii,

Clipe scumpe și dureri,

Noi trăim hrăniți de visuri,

Și-nsetați după plăceri."

(Din „Balada vieții trecătoare", de Rabindranath Tagore, scriitor indian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, 1913).

În călătoria prin timpul fizic cheltuim timpul propriu, un timp subiectiv care nu se întoarce și nu se reface, pe parcursul căruia ne străduim să dăm sens vieții!

Trecerea noastră prin timp este asemenea anotimpurilor.

Spiritual, fizic și comportamental, dr. ing. DHC Mihai Mihăiță face parte dintr-o generație mult mai tânără, dintr-o altă grupă de vârstă decât cea calendaristică. Și aceasta se datorează înzestrării sale native și atitudinii optimiste, pozitive, entuziaste față de problemele vieții, oricare ar fi ele. S-a adaptat continuu vremurilor în schimbare, ceea ce l-a propulsat și l-a menținut „pe val". Iar răsplata strădaniilor sale prin muncă a fost și este ceea ce a devenit prin ea: o personalitate a ingineriei din România. A folosit virtuțile cu care a fost înzestrat nativ. Dar, este remarcabil faptul că a trecut sub tăcere virtuțile proprii, lăsând să le descopere alții!

Pe parcursul vieții omul își caută, conștient sau nu, fericirea. Cultura dobândită, alegerea potrivită propriei personalități la intersecția mai multor posibilități, fac ca viața să se consume cu pasiune și entuziasm. O viață trăită cu pasiune, cu entuziasmul muncii de zi cu zi, fără răutăți, ci cu empatie față de societate și de oameni, și preocupat de a construi își autogenerează continuarea într-o evoluție pozitivă, o evoluție care adaugă ani vieții. I se potrivește aserțiunea lui Nicolae Iorga, care spunea că înțelepciunea vieții este simplă: „Fă ca pe unde ai trecut tu, să fie mai bine ca înainte".

Dacă ești destinat să construiești, construiește și nu te opri. Uită-ți anii și mergi mai departe pe axa timpului, cu folos, și lasă urme benefice ale trecerii tale. Ele îți vor da satisfacții și-ți vor asigura succesul. Ambele, le-a trăit Mihai Mihăiță. Desigur că satisfacțiile le percepe persoana în cauză, în schimb succesele le constată ceilalți!

Colaborez cu Președintele Mihai Mihăiță de 25 de ani. Am constatat seriozitatea abordării problemelor, mari sau mici, pragmatism, responsabilitate și rigoare în rezolvarea acestora.

Este omul dialogului, echilibrat, calm, elegant și elevat, al deciziei care urmează consultării. Am apreciat și am fost captivat de discuțiile pe teme ale obligațiilor noastre comune, dar care, odată încheiate, erau urmate de discuții pe teme particulare, păreri, mărturii, confesiuni. O adevărată încântare au fost, și sper să mai fie în continuare, întâlnirile noastre periodice.

Este un adversar al rutinei și conservatorismului căutând să schimbe, să înnoiască, să modernizeze proceduri, sectoare sau instituții în care și-a desfășurat activitatea. La venerabila vârstă de 95 de ani este în pas cu schimbările, cu noile tehnologii pe care le utilizează, precum un tânăr din zilele noastre.

Ca inginer a performat atât în producție, în conducerea destinelor unor instituții, cât și mai târziu, ca profesor asociat în învățământul universitar, la Politehnica din București. A scris și publicat secvențe din istoria ingineriei, despre marii ingineri și inventatori români, ca manifestare a devotamentului pentru profesia de inginer și a respectului pentru înaintași.

Mihai Mihăiță face parte din acea categorie rară de oameni care au reușit să folosească virtuțile înzestrării sale native construind, generic vorbind, peste tot pe unde viața l-a dus:

▪ a înființat și a condus Centrul de Calcul Electronic al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor;

▪ a predat la Institutul Politehnic București, la Facultatea de Transporturi, patru discipline noi, inexistente anterior, pe care le-a creat, începând cu anul 1980;

▪ a reînființat, în anul 1990, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) al cărei președinte este de atunci;

▪ a inițiat și a fost principalul și cel mai activ membru fondator al Asociației Academia de Științe Tehnice din România (1997), devenită ulterior - prin grija sa - Academia de Științe Tehnice din România (ASTR), instituție de utilitate publică (2008), for de consacrare științifică și tehnică la nivel național al elitelor inginerești; a fost vicepreședinte
(1997 - 2013) și apoi președintele ASTR (întâi interimar (2010 - 2013) și apoi ales (2013 - 2022);

▪ a reînființat Editura AGIR (1998), care a devenit lider în domeniul editării de carte științifică și tehnică în România;

▪ a înființat ziarul „Univers ingineresc", fiind director fondator al acestuia;

▪ a înființat (2008) și a fost președintele Fundației „Premiul Român pentru calitate J.M. Juran" prin care au fost create în țară peste 30 de insule de excelență managerială.

Adaug acestor construcții intelectuale grija permanentă pentru adevăratele valori inginerești, pentru elite, între altele, punând în lumină personalități ale înaintașilor. Este remarcabilă, de exemplu, realizarea și răspândirea acelor cunoscute mici calendare, care, pe o parte, prezintă o personalitate a elitei inginerilor din România.

Toate aceste realizări au însemnat muncă continuă, perseverență și sacrificarea timpului propriu. Ele s-au întrunit în personalitatea de excepție a celui pe care îl sărbătorim la împlinirea frumoasei vârste de 95 de ani, dr. ing. DHC Mihai Mihăiță.

Mulți, cu o singură astfel de realizare s-ar fi strecurat în rândurile din fată ale ingineriei, vocali și revendicativi.

Face parte din restrânsa categorie de oameni care nu s-au pensionat niciodată. Nu numai că nu s-a retras la odihnă după vârsta legală a pensionării, ci activează folosindu-și adecvat mintea și timpul, ceea ce îndepărtează sentimentul inutilității și monotonia vieții de zi cu zi specifică marii majorități a vârstnicilor.

Modestia caracterizează marile personalități autentice, pe care o recunoaștem la sărbătorit. Este o personalitate remarcabilă, unică, a ingineriei românești, cu care am avut șansa să colaborez îndeaproape în ultimii 25 de ani.

La Mulți Ani cu sănătate și succese, Domnule Mihai Mihăiță!

Prof. univ. em. dr. ing. DHC Valeriu V. Jinescu
Președintele Academiei de Științe Tehnice  din România

Repere biografice. Omul, viața, destinul, opera

● Data și locul nașterii: 14 septembrie 1930, satul Lac, comuna Voloiac, județul Mehedinți

● Studii: Școala primară din satul Valea Ursului, comuna Tâmna, județul Mehedinți, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul" București, Institutul de Căi Ferate București, Facultatea Exploatare Feroviară, 1955 - inginer; 1977 - doctor inginer; 1997 - certificat EurIng.

● Activitate profesională:

1955 - 1958 - inginer în ateliere de proiectare și în activități feroviare operative;

1958 - 1961 - șef de complexe feroviare (Buzău, Ploiești Triaj, Constanța - Palas - Port);

1961 - 1962 - director al Direcției Circulație și Plan de Transport de Mărfuri și Călători al Căilor Ferate Române (CFR);

1962 - 1966 - ministru adjunct la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor (MTTc);

1966 - 1967 - ministru adjunct la Ministerul Căilor Ferate;

1967 - 1971 - director general al Regionalei Căi Ferate București;

1971 - 1975 - director tehnic la Centrul de Calcul Electronic al MTTc (60% normă de cercetare);

1975 - 1986 - director la Centrul de Calcul Electronic al MTTc (40% normă de cercetare);

1986 - 1990 - analist principal gr. I la Centrul de Calcul Electronic al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor (MTTc);

1990 - 1992 - inginer principal gr. I în Ministerul Transporturilor.

● Activitate didactică:

1973 - Gradul didactic I:

1970 - 1990 - cadru didactic pentru formarea managerilor în activitatea de transport și la școlile postliceale de formare a specialiștilor în activitatea feroviară;

1975 - 2015 - profesor asociat la Institutul Politehnic (Universitatea „Politehnica") București, Facultatea de Transporturi; referent științific pentru examinarea și susținerea publică a tezelor de doctorat;

1998 - profesor onorific - Universitatea „Politehnica" Timișoara;

1973 - 1989 - conducător de proiecte pentru examenul de stat (de diplomă) la Facultatea de Transporturi;

● Specializări postuniversitare în țară și străinătate:

1972 - Institutul Politehnic București - Facultatea de Automatică în domeniul informaticii;

1973 - Gestiunea întreprinderilor - Agenția Cooperare Tehnică Industrială și Management (ACTIM) - Franța;

1974 - analist și conducător de proiect sistem informatic în timp real, organizat de firma UNIVAC - Marea
Britanie;

1978 - 1989 - management și informatică în instituții naționale de profil, în special CEPECA;

1994 - program complex de formare în management și fondator de întreprinderi pentru economia de piață - organizat de RKW - Nordhrein Westfalen - Germania;

2000 - formare evaluatori pentru „Premiul Român pentru Calitate - J.M. Juran" - organizat de consorțiul internațional ÖVQ Austria;

2004 - „Perfecționarea evaluatorilor", organizat de Fundația „Premiul Român pentru Calitate - J.M. Juran".

● Instituții academice naționale și internaționale:

2004 - 2007 - membru corespondent al „Pan American Academy of Engineering";

2007 - membru de onoare al „Pan American Academy of Engineering";

2007 - fondator și membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR);

2008 - inițiator, fondator și membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR);

2010 - 2022 președinte ASTR. În prezent, președinte de onoare;

2014 - Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice a Moldovei Chișinău, Republica Moldova;

2022 - Doctor Honoris Causa al Universității din Petroșani;

2022 - Doctor Honoris Causa al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu" din Sibiu;

● Membru în organizații și asociații profesionale internaționale:

1962 - 1967 - Consiliul parcului comun al vagoanelor de marfă și al containerelor (reprezentant al României);

1962 - 1967 - Uniunea Internațională a Căilor Ferate (reprezentant al României);

1972 - 1989 - Comisia Internațională de informatică în transporturi a țărilor membre CAER;

1972 - 1989 - Uniunea Internațională a Căilor Ferate (reprezentant al CFR în Comisia de Informatică);

1995 - Comitetul de Tehnologie a Federației Mondiale a Organizațiilor Inginerești (WFEO/FMOI)

1996 - 1999 - Comitetul executiv al Federației Europene a Organizațiilor Naționale de Ingineri (FEANI);

2000 - Asociația Experților Europeni Agreați - AXEA, vicepreședinte;

2001 - 2007 Comitetul executiv al Federației Mondiale a Organizațiilor Inginerești (WFEO/FMOI).

Lider al comunității inginerilor români de pretutindeni, personalitate de seamă a vieții publice

Titlul paginilor de față a fost inspirat de unul dintre volumele în care Președintele AGIR, Președintele de Onoare al ASTR, Mihai Mihăiță, își depăna amintirile, carte intitulată sugestiv „În vâltoarea vremurilor". Sub „cupola" acestor trei cuvinte se regăsesc și momente pe care, asemenea multor contemporani, semnatarii acestui articol doresc să rememoreze, odată cu evaluările lor, câteva momente din viața și activitatea unei personalități a vieții publice care s-a dovedit a reprezenta un exponent de marcă al comunității inginerilor români de pretutindeni, cu un incontestabil prestigiu național și internațional. Suntem convinși că toți cei care - la ceas aniversar - au transmis și transmit gândurile, urările lor calde, sincere, liderului, colegului, prietenului, care împlinește venerabila vârstă de 95 de ani, împărtășesc punctele de vedere pe care le vom exprima în continuare.

Vocația de fondator, acțiunea de militant social

Unul dintre autorii acestui articol (ziarist și doctor în economie) a consemnat, în 1990, la Postul Național de Televiziune, renașterea uneia dintre cele mai importante organizații profesionalo-civice, Asociația Generală a Inginerilor din România - AGIR. Un rol fondator, esențial l-a avut în acest demers (pe care nu ezităm să-l numim istoric) inginerul, doctor în științe tehnice, Mihai Mihăiță. Atunci, la adunarea găzduită de Sala de onoare a Gării de Nord din București, s-a auzit ferm, argumentat, glasul celui care de trei decenii și jumătate deține, prin votul democratic al colegilor de profesie, calitatea de PREȘEDINTE al AGIR.

În acest mod a fost reînnodat firul unei tradiții de peste un secol și jumătate de existență a unor structuri profesionale inginerești care au adus și aduc o contribuție remarcabilă la împlinirea aspirațiilor naționale de progres prin intermediul științelor tehnice. Se cunoaște că regimul totalitar a decis, în 1952, desființarea AGIR, asociație constituită imediat după Primul Război Mondial. Cu toate acestea, programele de dezvoltare, de modernizare a țării au impus creșterea exponențială a numărului de ingineri de cele mai diverse specializări, fapt care a determinat și înființarea unor organizații profesionale la scară națională. După absolvirea, ca șef de promoție, a Facultății de profil, inginerul Mihai Mihăiță s-a implicat în activitatea acestor structuri și a contribuit, în măsura în care era posibil în acele vremuri teribile, la promovarea unor orientări curajoase pe linia progresului științifico-tehnic. Din 1962 este semnificativă activitatea ing. Mihai Mihăiță în Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT), în calitate de președinte al Secției de Transporturi și Telecomunicații, precum și în cea de membru al Consiliilor tehnico-științifice din domeniile feroviar și pe ansamblul transporturilor, în Consiliul profesoral al Facultății de Transporturi, în Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), în Consiliile din domeniile informaticii, ciberneticii și matematicii.

În perioada postdecembristă a fost membru fondator și, apoi, președinte al Fundației „Premiul Român pentru Calitate «J.M. Juran»", membru al Fundației Internaționale „Sănătate, mediu, dezvoltare durabilă" și al unor Comisii și Colegii interministeriale constituite în vederea elaborării de programe și planuri de cercetare științifică.

Bogata experiență acumulată în toate aceste structuri, precum și curajul său vizionar explică - în bună mă-
sură - inițierea și parcurgerea tuturor etapelor  de constituire a Academiei de Științe Tehnice din România, al cărei președinte a fost în perioada 2010 - 2022, iar în prezent este Președinte de Onoare. La unele aspecte ale contribuției fundamentale a omului de știință Mihai Mihăiță la crearea și consolidarea ASTR se referă pe larg articolul din aceste pagini al prof. univ. emerit dr. ing. DHC Valeriu V. Jinescu, actualul președinte al ASTR.

Permanent în prima linie a progresului științifico-tehnic

Atât prin cunoaștere directă, cât și prin documentarea de arhivă, ambii autori ai acestui articol depun mărturie că numele și activitatea președintelui Mihai Mihăiță sunt și indisolubil legate de realizări incontestabile care îl definesc drept un inginer eminent om de știință. Încă de la începutul activității sale inginerești s-a remarcat prin promovarea a tot ceea ce era și este nou și avansat în domeniul feroviar, iar atunci când a avut responsabilități la vârf la căile ferate a conceput și aplicat programe de dezvoltare a acestui esențial domeniu economico-social. Reținem, în primul rând, contribuțiile la modernizarea materialului rulant și infrastructurii feroviare, concretizate, între altele, prin:

▪ introducerea tracțiunii Diesel și electrice, schimbarea caracteristicilor parcului de vagoane de marfă și călători în funcție de natura transporturilor;

▪ centralizarea electrodinamică a stațiilor și introducerea blocului de linie pe secțiile de circulație și a dispecerului automat de secție și de complex;

▪ creșterea sarcinii pe osie prin introducerea șinei de tip greu, a traversei de beton armat și sudarea joantelor. Prin aceste dotări s-a obținut creșterea capacității de transport, sporirea vitezei de circulație a trenurilor de călători și marfă, creșterea gradului de siguranță a circulației și îmbunătățirea indicatorilor economici.

Deosebit de importante au fost, de asemenea, contribuțiile manageriale la nivel național în privința reorganizării căilor ferate mai ales prin:

▪ concentrarea traficului într-un număr redus de situații în scopul obținerii unor importante economii;

▪ dezvoltarea transportului în containere;

▪ organizarea și dezvoltarea transporturilor combinate (din poartă în poartă);

▪ încurajarea preluării intermodale a mărfurilor la transportul terminal și decongestionarea coridoarelor de transport prin sporirea intermodalității Dunării;

▪ soluții interdisciplinare convergente în amenajarea teritoriului și în structura sistemului de transport, orientate către dezvoltarea durabilă și creșterea calității vieții.

Un loc cu totul special în activitatea managerială a celui care a condus, în condiții deosebit de dificile, Căile Ferate Române, ocupă acțiunile sale concrete de informatizare a întregului sistem feroviar, încă din perioada antedecembristă. Astfel, pot fi menționate în acest sens cel puțin următoarele:

▪ utilizarea primelor calculatoare CIF A1, CIF A2 pentru reducerea parcursului gol al vagoanelor de marfă;

▪ importul, în 1965, al unui calculator cu care s-a gestionat activitatea economică a căii ferate. În 1970, s-a importat al doilea calculator, pentru conducerea activității căii ferate;

▪ proiectarea primului sistem informatic în timp real pentru controlul vagoanelor de marfă, pe toată rețeaua de cale ferată, ceea ce a constituit o prioritate națională și internațională pentru partea de Est a Europei;

▪ proiectarea și implementarea de sisteme informatice pentru conducerea activității terminale de containere și în alte unități feroviare;

• extinderea informaticii la alte sectoare de transport și în domeniul telecomunicațiilor.

Încheiem această sumară trecere în revistă cu sublinierea a două aspecte, la rândul lor, esențiale, din activitatea celui sărbătorit: grija față de resursele umane și propria contribuție la realizarea unor proiecte de anvergură națională și pan-europeană, precum cele din sferele managementului, ciberneticii, ecologiei, tehnologiilor materialului rulant și infrastructurii.

O activitate publicistică de excepție

Fie și numai simpla enumerare a unor lucrări are darul să aducă noi argumente în susținerea ideii de personalitate care valorifică într-o manieră superioară rezultatele cercetărilor științifice, completate și potențate cu talentul de comunicator.

În ceea ce privește perioada antedecembristă, pot fi enumerate lucrările:

▪ Transporturi combinate și deservirea în suprafață, Editura Centrului de Documentare și Publicații Tehnice MTTc, 1971;

▪ Transportul în containere mari, Editura Centrului de Documentare și Publicații Tehnice MTTc, 1972;

▪ Sistem informatic în timp real pentru controlul circulației vagoanelor de marfă, Editura Centrului de Documentare și Publicații Tehnice MTTc, 1973;

▪ Peste 120 de proiecte și studii în domeniul transportului pe calea ferată și informaticii în transporturi.

O prodigioasă activitate publicistică poate fi consemnată în perioada postdecembristă și, de această dată, numai enumerarea unor titluri relevă o multitudine de preocupări subsumate aceleiași exemplare implicări profesionalo-civice, scoase în evidență și de o serie de lucrări memorialistice:

▪ „Repere ale ingineriei românești", în limba română și în engleză, Editura AGIR, 2000;

▪ „Dicționar explicativ pentru științe exacte - transporturi feroviare", Editura AGIR, 2006;

▪ „Parcul Național al Științei și Tehnicii. Propunere de realizare", Editura AGIR, 2010;

▪ „Sub cupola Academiei Române. Discursuri de recepție ale inginerilor", Editura AGIR, 2011;

▪ „Ingineria în fața provocărilor secolului XXI", Editura AGIR, 2011;

▪ „Tradiție și continuitate. Societatea Politehnică - 130 de ani de la înființare", Editura AGIR, 2011;

▪ „Un sfert de secol de la (re)nașterea AGIR. Primii pași", Editura AGIR, 2016;

▪ „Academia de Științe Tehnice din România - Scurtă istorie în date", Editura AGIR, 2017;

▪ „Istoria tehnicii și industriei românești", Editura Academiei Române, 2020 (coautor).

Implicat direct în apariția unor publicații ale AGIR - „Univers ingineresc" și „Buletinul AGIR" -, omul de știință Mihai Mihăiță a prezentat propriile studii de anvergură din domeniile tehnicii și istoriei organizațiilor inginerești din țara noastră.

Departe de a epuiza bogăția de fapte și date care conturează puternica personalitate a Președintelui AGIR, Președinte de Onoare al ASTR, aceste însemnări se constituie într-o modestă contribuție la reliefarea elementelor definitorii ale unui contemporan de marcă, martor și participant vreme de aproape un secol la evenimente cruciale din istoria României, într-un larg context universal. Este realmente o bucurie, o satisfacție deosebită ori de câte ori beneficiem de prilejul de a (re)aduce în atenție viața și opera unui OM care și-a înțeles și își înțelege menirea sa existențială la cotele științifico-morale la o altitudine ce atestă, prin ea însăși, că avem de-a face cu un model de adecvare la realități și, pe această bază, de acțiune pentru transformări, pentru progrese care lasă timpului și vremurilor dovezi concludente, palpabile despre cum trebuie trăită viața cu o determinare umanistă exemplară.