English
Cu prilejul Zilei Inginerului Român, orice bilanț pe întreaga gamă a specializărilor acestei prestigioase profesii are ca substanță ideatică, profesională vocația de a construi mașini-unelte, autovehicule, hale industriale, centre de cercetare, edificii universitare, locuințe, lăcașuri culturale etc. Totul se află sub semnul inconfundabil al demersurilor constructive. Acest adevăr esențial este reflectat și de actualitatea nemijlocită, sintetizată mai ales de procesul investițional.
(imagine) - Credit foto: www.freepik.com
În condițiile dificile din actuala perioadă, este semnificativ că bilanțul care vizează prima jumătate a anului (cele mai recente date disponibile) a adus pe prim-plan efectuarea unor investiții în valoare de 61,68 miliarde de lei, ceea ce reprezintă o creștere de 8,23% față de intervalul similar din anul precedent.
La rândul lor, construcțiile - nucleul programelor investiționale - au înregistrat, în aceeași perioadă, o creștere de aproape cinci procente. De aici, revenirea indicatorului esențial al aceluiași proces pe un teritoriu pozitiv în urma unui veritabil salt (cum l-a numit Consiliul de administrație al BNR), comparativ cu prima jumătate a anului 2024.
Evident, în prezent se urmărește reducerea generală a deficitului bugetar, iar această orientare include o regândire de tip structural a prevederilor referitoare la investiții. Mai direct spus: se vor diminua cheltuielile statului pentru investiții? În același timp, din motivele cunoscute, a devenit mai problematică accesarea fondurilor europene nerambursabile, înainte de toate, a celor prevăzute în PUNR. Întrucât datele statistice indică o dependență puternică a sectorului privat de finanțarea din surse publice, se iau în considerare nu numai posibilitățile, ci și probabilitățile reducerii volumului de investiții și în această sferă de activitate.
Trecerea în revistă a acestor aspecte oferă o imagine concludentă a preocupărilor actuale care vizează adoptarea unor prioritizări ale investițiilor care să nu afecteze creșterea economică, ci - dimpotrivă - să asigure reluarea, în forță, a acesteia. În esență, este vorba despre demersuri concentrate și concertate de armonizare a intereselor locale și sectoriale cu interesul public general exprimat îndeosebi de reluarea creșterii economice într-o manieră robustă.
Dacă se împărtășește un asemenea punct de vedere, pasul următor ar fi de dorit să se facă în cel puțin două direcții de acțiune convergente, și anume investiția în capitalul uman și investiția în noile tehnologii. Este o temă tratată sistematic în publicația noastră și de aceea repetarea ei ar fi contraproductivă.
Ceea ce contează cel mai mult sub aspect conceptual și, deopotrivă, practic, privește determinarea eficienței măsurilor preconizate pentru ambele direcții de acțiune. În acest context, a avea drept țel exclusiv eficiența pe termen scurt, iar în unele cazuri și cea pe termen mediu, nu poate reprezenta, în niciun caz, soluția optimă. Analiza cost-beneficii pe termen lung va confirma sau infirma fezabilitatea deciziilor care, neapărat, se cer adoptate într-o viziune strategică, atât la nivel micro, cât și la scară macro. Experiențele pozitive din ambele structuri atestă valabilitatea unei asemenea abordări.
Entitățile de bază, unitățile administrativ-teritoriale, ramurile de activitate și economia națională în ansamblu se confruntă cu numeroase dificultăți tocmai din cauza nerespectării unor principii și reguli elementare în materie de management. Nicio urgență nu justifică subaprecierea necesităților evocate, fapt semnalat și subliniat de analizele efectuate de agențiile de rating și de organizațiile financiare internaționale. Într-o asemenea „cheie", multe premise ale procesului decizional vor ieși mai bine în evidență, în primul rând, prin o viziune prospectivă, fără de care este iluzoriu însuși progresul întregii noastre societăți, asigurat, în principal, de o politică investițională fundamentată pe raționalitatea economico-socială. (T.B.)
