English
Cum este bine cunoscut, la 14 septembrie a.c. se va sărbători, pentru a 26-a oară, Ziua Inginerului Român. Este, de asemenea, data la care se marchează a 95-a aniversare a președintelui AGIR, președinte de onoare al ASTR, Mihai
Mihăiță. De-a lungul a mai bine de trei decenii și jumătate, publicația noastră a găzduit articole și studii ale celui sărbătorit, toate reprezentând contribuții deosebite la conturarea istoriei ingineriei românești, a realizărilor remarcabile ale unor personalități de marcă ale profesiei noastre, un accent deosebit punându-se, de fiecare dată, pe lecțiile trecutului ca sursă inepuizabilă de inspirație pentru generațiile actuale și cele viitoare. Caracteristic pentru modul în care a abordat și abordează aceste teme majore este discursul rostit la 11 noiembrie 2022, când i s-a conferit înaltul titlu de Președinte de Onoare al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR). În continuare, redăm câteva fragmente din acel discurs, teme care prezintă cel mai mare interes profesional, civic, etic.
„Mărturisesc că mă consider un idealist pragmatic, iar crezul meu este că viața înseamnă o luptă permanentă în slujba societății pentru o cauză comună. Această cauză comună este neamul meu. În viață m-au călăuzit ținuta morală și spiritul de performanță insuflate de părinți. Trăiesc un sentiment complex de mândrie și bucurie. Mândria este generată de conștiința datoriei împlinite vreme de zeci de ani și bucuria statornică de a fi parte a elitei inginerești a țării mele, a cărei expresie o constituie AGIR și ASTR. (...)
Una dintre cele mai importante lecții de viață este aceea că în prim plan se află încrederea, ca liant social esențial, vital pentru atingerea unor cote cât mai înalte de performanță. Încrederea întărește continuu credința că mediul de muncă este sigur, că merită să ne asumăm riscuri dacă ele slujesc o cauză dezirabilă. Pe cât de greu se câștigă încrederea, pe atât de ușor se pierde, atât în cazul propriei persoane, cât și în cazul celorlalte; fiecare culege încrederea pe care și-a semănat-o! Acest concept, în vremurile pe care le traversăm, necesită o tratare nuanțată, particularizată. În privința mea, încrederea pe care mi-au acordat-o colegii a fost principala sursă de inspirație în activitatea desfășurată în funcțiile încredințate.
În plan mai larg, observăm că atunci când oamenii au încredere unii în alții își deschid mintea și inima și construiesc proiecte îndrăznețe, ca o confirmare a adevărului că pot să-și înscrie în palmares adevărate minuni. Să-ți deschizi mintea și sufletul către cineva este lucru firesc (Goethe). Trebuie să păstrăm un echilibru, întrucât «prea multă încredere este nebunie, prea multă neîncredere este tragedie».
Am ajuns cu aceste remarci la ideea conștientizării permanente a faptului că oamenii au dreptul să gândească diferit și să nu întreprindă numai ceea ce aștepți tu să facă. Probabil că nu toți semenii tăi te iubesc, dragostea lor ar putea să fie diferită de cum vrei tu să se manifeste.
Se spune că onestitatea și loialitatea sunt cadouri scumpe, pe care nu ar trebui să le așteptăm de la oameni ieftini. În orice situație, se impune să acționezi cu tact și chibzuință. (...)
Chiar dacă, la vârsta noastră, viitorul are limitele lui, nu avem dreptul să ignorăm ceea ce li se va întâmpla generațiilor care urmează. În această privință, aș remarca faptul că lucrările, studiile despre viitor, au o viață scurtă. Înfricoșător este că suveranii internetului ne promit ceva cât se poate de ademenitor: ușurarea vieții noastre prin conectare informațională completă. Regula de trei simplă formulată de Schmidt «Știm unde te găsești. Știm unde ai fost. Putem ști cu oarecare aproximație ceea ce gândești» este considerată, de pe acum, un principiu central al vremurilor noi.
Stilul actual de viață, natura schimbătoare a pieței muncii și a relațiilor interumane, arhitectura orașelor și a birourilor, felul în care îi tratăm pe ceilalți, precum și modul în care ne tratează propriile guverne, dependența de smartphone-uri și chiar maniera în care iubim, toate acestea ne adâncesc sentimentul de singurătate. Trebuie să ne întoarcem în timp și mai avem mult pentru a înțelege cu adevărat de ce am devenit atât de separați și de izolați. (...)
Competența nu s-a sfârșit; ea trece printr-o perioadă grea. Oamenii nu numai că dau crezare unor aberații, ci se împotrivesc învățării în loc să renunțe la convingerile lor nefondate. Trăim într-o țară în care se manifestă public oameni obsedați de venerarea propriei ignoranțe, care nu vor să se înarmeze cu puterea dată de cunoaștere. Sunt cei care se îndepărtează de educație și de implicarea civică, retrăgându-se în urmărirea unor scopuri reprobabile. Soluțiile tradiționale nu mai funcționează oriunde, oricum și oricând. (...)
Mă consider, în continuare, un om activ, colegul și prietenul întregii noastre comunități, gata să îndeplinesc, după puterile mele, conform timpului pe care mi l-a rezervat destinul, tot ceea ce definește calitățile de inginer, de cetățean, credincios idealurilor care m-au călăuzit și mă călăuzesc. Împreună mai avem multe de scris pe răbojul împlinirilor."