English
În toate mediile socio-profesionale din țara noastră, Centenarul Marii Uniri a fost un prilej cum nu se poate mai potrivit de a se contura evoluția României în ultimul secol, din cele mai diverse unghiuri de vedere și analiză. Atât prin lucrările publicate în Editura AGIR, cât și la numeroasele manifestări ale întregii comunități inginerești din țara noastră, au fost evocate etapele care au marcat, de-a lungul ultimilor 100 de ani, dezvoltarea României, în special în sfera creației materiale, tehnico-științifice. Fie că studiile s-au referit la anumite ramuri ale economiei, în special ale industriei, sub impactul activităților inginerești, fie că au abordat aspecte de ordin general, termenii de referință au fost cei de ordin statistic, întrucât numai astfel poate fi redată corect dinamica progreselor din ultimul secol. Din păcate, în absența unei lucrări oficiale, cu date statistice verificate științific, nu a fost posibil ca unele analize să fie duse până la capăt.
Acum, la începutul anului 2019, dispunem de o lucrare valoroasă elaborată de Institutul Național de Statistică (INS), lucrare intiturată România, un secol de istorie: date statistice. Din acest moment, orice evaluare a drumului parcurs de la Marea Unire are un suport de neînlocuit în cifrele și datele din această lucrare. Nu este vorba numai despre trecut, ci și despre cele mai diverse puncte de pornire spre viitor, cunoscut fiind faptul că fără extrapolări nu este cu putință să se anticipeze evoluțiile nici pe termen scurt și nici pe termen mediu și lung, pe baza principalelor tendințe reale din economia românească.
Întrucât temele reindustrializării se află la ordinea zilei în preocupările AGIR și ASTR, merită toată atenția datele din lucrare referitoare la volumul absolut al producției din principalele sectoare ale acesteia. Dacă vom compara nivelurile de vârf, cele mai multe înregistrate în anii 1980 ai secolului trecut, vom constata că au avut loc numeroase schimbări radicale, unele dramatice. Bunăoară, de la o producție de oțel de 14,4 milioane tone în 1989, s-a ajuns, în 2017, la numai 3,5 milioane tone. O scădere puternică s-a înregistrat, în același interval, la producția de cărbune (de la 66,4 milioane tone la 23,2 milioane tone), la cea de energie electrică (de la 75,8 miliarde kWh la 63,4 miliarde kWh), la benzină (de la 6 milioane tone la 3,8 milioane tone).
Bineînțeles, s-au înregistrat și creșteri, cele mai impresionante consemnându-se în industria prelucrătoare, în special în sectorul auto, dar articolul de față nu și-a propus să prezinte date numeroase, ci doar să semnaleze o sursă de neînlocuit pentru analizele referitoare la evoluția economiei românești.
Declinul din ultimele trei decenii în ramuri industriale importante are, desigur, cauze multiple, însă unele evaluări lipsite de date certe, verificate, nu au avut, până acum, suficientă consistență. În prezent, au devenit posibile, prin lucrarea editată de INS, cercetări științifice aprofundate privind profilul complex al economiei românești, ceea ce reprezintă și o premisă de primă importanță pentru elaborarea de politici publice realiste, cu șanse mai mari de a se realiza, cu efecte benefice pentru noi toți.