English
Cum se întâmplă, de regulă, la fiecare început de an, spațiul public este plin de anticipări privind evoluțiile economico-sociale. Întâlnim analize serioase, profesioniste, dar și încropeli marcate de tot felul de partizanate. Sub aspect metodologic, însă, adică din perspectiva abordărilor științifice, proprii tuturor specializărilor inginerești, interesează, înainte de toate, proiecțiile oficiale, cele ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză. Cum se știe, instituția abilitată prin lege să scruteze viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat și-a completat denumirea cu noțiunea de „Strategie" tocmai pentru a face joncțiunea firească, logică dintre anticipări și măsurile menite să asigure realizarea unor obiective realiste, fundamentate pe datele realității.
Desigur, avem de-a face cu realități „în mișcare", cu numeroase influențe conjuncturale, dar ceea ce este esențial vizează tendințele identificate cu ajutorul unei metodologii științifice, omologate nu numai pe plan național, ci și european și mondial. Demn de reținut este și faptul că, potrivit practicilor din Uniunea Europeană, proiecția principalilor indicatori la nivelul economiei românești se actualizează permanent, prin luarea în considerare a elementelor noi, pozitive și negative, apărute pe parcurs.
În acest context, este de remarcat că numeroși analiști și comentatori consideră că ritmul de creștere economică prognozat în toamna anului trecut - de peste 5 procente - nu va fi atins. Totodată, este de reținut faptul că până și cele mai pesimiste anticipări apreciază, fără rezerve, că procesul de creștere economică va continua, în România, în ritmuri superioare mediei pe Uniunea Europeană. Dacă asupra acestui punct există consens, restul se poate examina cu mai multă relaxare, cu determinare exclusiv științifică.
Interesează, desigur, factorii principali ai creșterii economice, disputele desfășurându-se, uneori, într-o manieră în care intervine o singură alternativă: investiții versus consum. Prognoza pe 2019 conține o estimare care nu poate să nu atragă atenția, și anume formarea brută de capital fix (denumire generică pentru procesul investițional) se preconizează că va înregistra un spor de 7,9%. Impresionant.
Pe ce se bazează o asemenea anticipare? Evident, pe resursele oferite de ramurile care urmează să se dezvolte în ritmurile cele mai înalte, în primul rând industria (care se consideră că își va spori producția cu 5,4%). De asemenea, se estimează că vor avea ritmuri semnificative de creștere sectorul IT, agricultura, serviciile. În ceea ce privește consumul, prognoza indică un spor de 6 procente, deci inferior ritmului de creștere a investițiilor.
Bineînțeles, prognoza la care ne referim conține și astfel de detalii, cum ar fi cele care privesc câștigul salarial mediu net lunar în 2019 (2902 lei), câștigul salarial real (cca 2700 lei), structura cheltuielilor populației, cum ar fi cumpărarea de mărfuri (31,9% din total), procurarea de servicii (11,4%) și multe altele. În plus, există anticipații la nivel ministerial (pe ramuri), teritorial (pe județe), ca și pe anumite sectoare de activitate (bancar, intermedieri imobiliare, alte prestări de servicii). Ar fi nevoie de mult spațiu publicistic pentru a le enumera. Bunăoară, se estimează că prețul apartamentelor vechi cu trei camere va fi de circa 90 000 de euro, că prețul unui hectar de teren agricol va fi de aproximativ 4000 - 5000 euro, că se vor da în folosință 100 km de autostradă. Ne oprim aici cu exemplificările. Mai tot ceea ce am relevat indică legătura organică dintre procesele de creștere economică și cele de dezvoltare economică, dintre cantitate și calitate, dintre nivelul de trai și calitatea vieții. Or, tocmai aceste conexiuni arată că abordările corecte sunt cele care vizează posibilitățile de transformare a potențialului în real. Premisele, în sine, oricât de favorabile ar fi, se cer fructificate prin acțiune, prin implicare, prin viziune și inovare.
